RECHIZITORIUL din dosarul Mineriadei: Un securist CIE (actualul SIE) i-a dus pe incendiatori la locuinţa lui Corneliu Coposu / Mineri conduşi de un viitor deputat PDSR au devastat locuinţa lui Ion Raţiu

Procurorii militari au identificat un fost angajat al Centrului pentru Informații Externe ca fiind responsabil pentru transportul incendiatorilor la casa liderului PNŢ-CD, Corneliu Coposu, în timpul Mineriadei din iunie 1990.Incidentele de violență din 1990 au implicat grupuri de mineri care au pătruns și distrus locuințele liderilor politici Corneliu Coposu și Ion Rațiu, furând bunuri de valoare și implicând persoane aparent coordonate de structuri de stat.Cercetările indică faptul că autoritățile de la acea vreme au ignorat în mod deliberat plângerile formulate de Corneliu Coposu privind identificarea agresorilor.Fostul președinte Ion Iliescu și alți demnitari din perioada respectivă sunt acuzați de infracțiuni imprescriptibile împotriva umanității, incluzând reprimarea violentă a protestelor din Piața Universității.Dosarul Mineriadei a fost inițial trimis în judecată în 2017, retras în 2020, iar acum a fost retrimis în instanță de procurorii militari în aprilie 2025.

Articolul integral continuă mai jos

Procurorii militari au identificat persoana care a condus incendiatorii la locuinţa liderului PNŢ-CD, Corneliu Coposu, se arată în rechizitoriul din dosarul Mineriadei. Este vorba de un fost angajat, decedat între timp, al Centrului pentru Informaţii Externe, precursorul actualului SIE.

„În noaptea de 13 spre 14 iunie 1990 s-a aruncat cu o substanţă inflamabilă în fațada casei lui Corneliu Coposu. Focul a fost stins de către acesta, împreună cu sora sa Bălescu Flavia – Lucia – Terezia.

În ziua de 14 iunie 1990, în absența acestuia, în locuința sa au pătruns mai multe grupuri de mineri înarmați cu bâte, prin forțarea ușii de la intrare și spargerea unui geam. Aceste persoane au făcut o percheziție amănunțită și au sustras o serie de bunuri de valoare.

Ceea ce este relevant este că, încă de la acele momente, Corneliu Coposu a sesizat atât organelor de anchetă, cât și conducerii politice a statului, faptul că locuința i-a fost incendiată și a oferit detalii concrete despre autori, însă acestea au fost trecute cu vederea.

Astfel, în plângerile și memoriile formulate, Corneliu Coposu a arătat că a aflat de la vecinii săi că autorii incendierii din noaptea de 14-15 iunie 1990, ora 01:15, au fost aduși cu un autoturism Dacia, cu numărul de înmatriculare 1-B-1060.

Potrivit adresei nr. (…)/18.12.2024, a Ministerului de Interne – Direcția secretariat general, numărul de înmatriculare 1-B-1060 a fost atribuit pentru vehiculul marca Dacia 1310, înmatriculat pe numele Hlibocianu Costică.

Din verificările efectuate în bazele de date de la evidența populației, a reieșit că numitul Hlibocianu Costică este decedat, declarând la profesie/ocupație „inginer”.

Totuși, din consultarea arhivelor C.N.S.A.S. puse la dispoziție de această instituție pe internet, a reieșit că în anul 1971, prin Ordinul președintelui Consiliului Securității Statului nr. (…)/08.05.1971, numitul Hlibocianu Costică era avansat în grad înainte de termen de la gradul de sergent major la gradul de plutonier, fiind încadrat la acel moment la Inspectoratul de securitate al municipiului București.

Din actele administrate a reieșit că, în luna iunie 1990, numitul Hlibocianu Costică era în fapt angajat al Centrului de Informații Externe, precursorul Serviciului de Informații Externe, avea gradul de maistru militar principal și era numit în funcția de maistru specialist I (informații externe), structura aflându-se în acel moment în cadrul MApN. Totodată din înscrisurile ridicate de la Casa de pensii sectorială a MApN reiese că numitul Hlibocianu Costică a activat permanent în structurile de informații până în anul 1991.

Securişti şi viitori parlamentari PDSR şi la locuinţa lui Ion Raţiu, liderul PNL

 „În ziua de 14 iunie 1990, după-amiaza, mai mulţi mineri au mers la locuinţa lui Ion Raţiu, fostul candidat la președinția României la alegerile din 20 mai 1990, din partea PNȚ-CD, unde au distrus bunuri şi au sustras o sumă considerabilă de bani.

Într-o declarație dată unui reporter de la Agenția Rompres, se prezenta următoarea desfășurare a evenimentelor:

„dl. Ion Raţiu a precizat că joi dimineaţă – la aflarea unor ştiri potrivit cărora grupuri de mineri ar intenţiona să vină la domiciliul său – a plecat undeva la ţară, unde a rămas până joi seara. Locuinţa sa a fost devastată în cursul dimineţii, la scurt timp după plecarea domniei sale. Din casă i-au fost sustrase numeroase obiecte. În urma asigurărilor privind securitatea sa, primite de la Guvern, s-a întors acasă în jurul orei 23,00. Pe la ora 23,30, un grup de mineri a sosit din nou la domiciliul său, l-a obligat să coboare în stradă şi a încercat să-l îmbarce într-un camion. La adresa domniei sale, au fost proferate grave acuzaţii, insulte. Cu sprijinul domnului Dan Iosif, care sosise la faţa locului, dl. Raţiu a fost dus la sediul Guvernului, de unde a revenit acasă, în jurul orei 01,00, după noi asigurări privind securitatea sa. La locuinţa domniei sale a fost plasată o pază. În continuare, la locuinţa sa situaţia a rămas normală. Dânsul a mai precizat că în locuinţă nu s-au aflat niciodată arme, droguri, materiale subversive, aşa cum au afirmat anumite persoane. Totodată, domnia sa a relevat că parte din tipografia pe care a adus-o în ţară pentru a edita un ziar a fost avariată.”

Din declarația martorului Lupu Costel, subofițer la Biroul Perimetru Special din cadrul Poliţiei Capitalei, reiese că în seara de 14 iunie, lui și unui alt coleg, li s-a ordonat să păzească locuința lui Ion Rațiu din str. Armindenului, în sensul să nu permită intrarea niciunei persoane, spunându-li-se că Ion Rațiu ar fi plecat din ţară și că locuința ar fi fost devastată de mineri. Ajuns la locuință în jurul orelor 22:00, martorul a constatat că aceasta era devastată, că uşa casei era larg deschisă şi se puteau constata urme de devastare, însă nu se afla nicio persoană, aspecte care au fost raportate pe linie ierarhică șefului de tură. În ciuda faptului că li se spusese că Ion Rațiu este plecat din țară, acesta a venit la locuință la scurt timp, însoțit de alte două persoane, aspect care a fost de asemenea raportat de martor șefului de tură, care a ordonat să rămână în continuare în post.

După ce șefii martorului au fost informați de revenirea în locuință a lui Ion Rațiu, „a venit un grup de circa 100 de mineri care erau îmbrăcaţi în salopete. Acest grup de mineri a venit direct la locuinţa lui Ion Raţiu. La un moment dat, unul dintre cei doi care intraseră cu Raţiu în casă a ieşit pe balconul locuinţei şi a zis „adu arma să-i împuşcăm pe ăştia”, ceea ce a generat o furie din partea minerilor care au intrat în locuinţă. La un moment dat l-am observat pe unul dintre cei doi însoţitori ai lui Raţiu că a sărit prin spatele casei pe un garaj prilej cu care şi-a rupt piciorul, atât de grav încât laba piciorului îi atârna.

La un moment dat, grupul de mineri, a ieşit cu Ion Raţiu în stradă şi am încercat să-l protejăm pe acesta spunându-le că o să-l luăm noi în custodie şi o să-l ducem la poliţie. Eu şi colegul meu l-am protejat pe Ion Raţiu de loviturile minerilor, cu trupurile noastre şi am încasat practic noi loviturile şi injuriile care îi erau adresate.

Minerii erau înarmaţi cu obiecte contondente, respectiv bâte, furtune, ţevi şi cu ciocane precum şi cu alte instrumente specifice activităţii de miner. La un moment dat, în timp ce îl protejam pe Raţiu, am putut să văd un miner care lovea cu un baros în apropiere fiind mai degrabă un element de intimidare la adresa acestuia. În acele momente am remarcat că unul dintre mineri era îmbrăcat într-o ţinută într-adevăr specifică, curată, însă era încălţat cu o pereche de bocanci specifici militari şi nu ca cei folosiţi de mineri în general. Această persoană părea că îi coordonează pe ceilalţi şi la un moment dat acesta le-a spus celorlalţi că urmează să îl ducă la Guvern să îl cerceteze sau să îl aresteze, ceilalţi oprindu-se astfel din agresiune.”

Faptul că Ion Rațiu a fost dus la sediul Guvernului reiese și din declarația martorului Celac Sergiu: „Îmi aduc aminte de situaţia lui Ion Raţiu, care a fost, din câte cunosc, atacat de mineri şi care ulterior a fost adus la Guvern. Am coborât de la biroul meu şi am stat de vorba cu acesta, dându-i asigurări că este în siguranţă atâta vreme cât doreşte să rămână în sediul Ministerului de Externe.”

Relevant este faptul că, în acest interval, în locuință a venit să verifice acțiunea desfășurată membrul în conducerea F.S.N. și apropiat al lui Ion Iliescu, Dan Iosif: „Pe parcursul serviciului efectuat acolo, însă nu pot să individualizez ca timp, la locuinţa lui Raţiu a sosit Dan Iosif împreună cu altă persoană. Aceştia au intrat în casa lui Raţiu de unde au ieşit cu o cutie cu casete sau dischete, nu reţin exact. Acestea puteau fi casete video sau audio, nu îmi dau seama acum.”

Din cercetări a reieșit că minerii care au pătruns în locuința lui Ion Rațiu au fost și dintre minerii veniți în capitală ca urmare a demersurilor inculpaților Iliescu Ion, Roman Petre și Măgureanu Virgil, de la exploatarea minieră Filipeștii de Pădure și au fost conduși chiar de directorul exploatării Silvaș Mircea, care la proximele alegeri parlamentare, a fost ales deputat în legislatura 1992-1996, pe listele partidului P.D.S.R., condus de inculpatul Iliescu Ion:

„Reţin faptul că Silvaş a luat un grup de mineri şi, cu o basculantă, au mers acasă la Ion Raţiu. Din ce am aflat de la mineri ulterior, l-au scos din casă, i-au umblat inclusiv în frigider, iar unul dintre mineri a folosit un copiator, făcând o copie la o bancnotă de 100 de lei, ulterior spunându-mi că acesta avea fabrică de făcut bani”, declară martorul Samoilă Mircea.

Martorul Balint Gheorghe, unul dintre minerii care au pătruns în locuința lui Ion Rațiu, descrie cum li s-a solicitat să meargă să îl rețină pe liderul opoziției, fiind escortați de către un echipaj de poliție:

„Spre seară, o persoană i-a solicitat lui Silvaş Mircea să mergem să îl reţinem pe Ion Raţiu. În acest sens, ni s-a pus la dispoziţie Krazul şi un echipaj de poliţie, care ne-a arătat drumul până la domiciliul lui Raţiu şi locuinţa acestuia. În casă se aflau Raţiu şi cu încă trei aghiotanţi. Menţionez că am mers eu împreună cu Silvaş Mircea şi cu circa 50 de mineri.”

 Același martor confirmă că printre mineri se aflau două persoane îmbrăcate în echipament de miner, însă care nu erau mineri și care erau înarmați cu cocktailuri Molotov:

„Printre noi s-au strecurat două persoane îmbrăcate cu salopete, cizme şi căşti de inginer miner, curate, impecabile, care după ce am ajuns în curtea lui Ion Raţiu au vrut să dea foc vehiculelor din curte, însă ne-am opus şi minerii care ne însoţeau i-au agresat din acest motiv pe aceştia. Aceştia erau pregătiţi cu nişte cocktailuri Molotov. Am discutat cu Ion Raţiu şi i-am spus franc şi calm că ni s-a cerut să îl reţinem şi să îl predăm la Guvern. Acesta a cooperat şi doar ne-a cerut să nu îl batem.”

Context. Pe 2 aprilie 2025, procurorii militari au trimis din nou în judecată dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, fostul premier, Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican-Voiculescu, Virgil Măgureanu, ex-director SRI, Adrian Sârbu, fost şef de cabinet la premierului Petre Roman, Miron Cozma, fost lider al minerilor, şi alţi inculpaţi au fost deferiţi justiţiei pentru infracţiuni imprescriptibile împotriva umanităţii.

Procurorii militari acuză fosta conducere a României din 1990 că au reprimat manifestanţii anti-comunişti din Piaţa Univerităţii şi au chemat minerii. În urma violenţelor, 4 persoane au fost ucise, 1.300 au fost rănite şi alte 1.200 de oameni au fost reţinuţi ilegal.

Dosarul a mai fost trimis în judecată în 2017, dar 3 ani mai târziu a fost restitut la Parchet de Înalta Curte. Parchetul militar a refăcut ancheta şi a retrimis dosarul în judecată.