Jurnalistul american Rod Dreher: Salvarea democrației nu va veni de sus, ci de jos, de la cetățenii care nu se tem de judecătorii progresiști și de birocrații de la Bruxelles

Vicepreședintele american JD Vance a atras din nou atenția asupra pericolelor care amenință valorile fundamentale ale civilizației occidentale, într-un discurs susținut la Washington cu ocazia lansării unei serii documentare inspirate de volumul Live Not By Lies. Lucrarea, semnată de jurnalistul și autorul Rod Dreher, analizează paralelele dintre regimurile comuniste din Europa de Est și ceea ce el numește „totalitarismul soft” din societățile occidentale actuale. Cu referiri directe la situații recente din Europa – de la condamnarea lui Marine Le Pen până la deciziile controversate ale instanțelor din Italia și România – Dreher avertizează că salvarea democrației nu va veni de sus, ci de jos, de la cetățenii obișnuiți dispuși să spună adevărul, scrie Rod Dreher în revista The European Conservative. Minciuni, spiritul de la München și JD Vance — renașterea Europei nu va veni de sus, ci va fi revendicată de jos, de europenii obișnuiți, neînfricați în fața judecătorilor progresiști și birocraților de la Bruxelles.

La Washington, în această săptămână, vicepreședintele JD Vance a prezentat seria documentară bazată pe bestsellerul meu din 2020, Live Not By Lies (Nu trăi prin minciuni), care vorbește despre lecțiile disidenților anticomuniști din blocul sovietic pentru vremurile noastre. În carte (tradusă în majoritatea limbilor europene), vorbesc despre „totalitarismul soft” al ideologiei woke și al iliberalismului de stânga, incluzând interviuri cu foști disidenți care avertizează că ne confruntăm cu o nouă formă de opresiune în Occident – una cu asemănări frapante cu ceea ce au îndurat ei sub regimul sovietic.

Unii dintre acești oameni – cehi, slovaci, români și alții – apar în seria documentară în patru episoade, povestindu-și experiențele și avertizând oamenii de astăzi să se trezească, cât încă mai e timp.

În discursul său, Vance a lăudat cartea și documentarul, spunând publicului din Washington că oferă o lecție importantă pentru prezent: „Modul de a face față atacurilor din partea elitelor conducătoare ale unei societăți este acela de a spune adevărul – de a nu trăi prin minciuni. Beneficiile materiale, recompensele sociale și financiare ale trăitului prin minciuni sunt adesea mari. Dar lecția lui Rod este importantă: îți vei sacrifica sufletul, civilizația, familia și țara dacă cedezi în fața drumului cel ușor.”

Vicepreședintele a subliniat că nu vom salva civilizația noastră „decât dacă avem curajul să spunem adevărul și să trăim în adevăr.”

El a spus că nu trebuie să cedăm în fața disperării, chiar și în fața provocărilor copleșitoare. Victoria lui Donald Trump în alegerile din 2024, în ciuda opoziției din partea elitelor guvernante și a mass-mediei, arată că „poporul american – și popoarele occidentale – sunt mult mai rezistente decât cred elitele.” „Nu va fi ușor, dar dacă spunem adevărul și refuzăm să trăim prin minciuni, putem redescoperi promisiunea civilizației occidentale,” a continuat Vance.

El a vorbit despre „lucruri grave în Europa” – oameni arestați pentru că se roagă, oameni care își pierd locurile de muncă sau chiar ajung în închisoare pentru că spun ceea ce elitele conducătoare nu vor să audă. În același timp, tot mai mulți europeni încep să vorbească deschis – despre migrație, despre libertatea religioasă – așa cum nu s-a mai întâmplat de decenii întregi, poate niciodată.

Virtutea esențială, a spus politicianul catolic, se găsește în credința creștină și în încrederea că Dumnezeu va avea ultimul cuvânt. Dacă rămânem curajoși și credincioși, vom vedea „lucruri mărețe în Statele Unite ale Americii și lucruri mărețe în întreg Occidentul.”

JD Vance s-a adresat americanilor, dar și europenilor. Cu o zi înainte de discursul vicepreședintelui, un tribunal francez a comis, de facto, o „execuție politică” a lui Marine Le Pen, lidera partidului Rassemblement National (Adunarea Națională), cel mai popular partid din Franța și principala candidată pentru alegerile prezidențiale din 2027. Într-o decizie considerată de mulți de dreapta ca fiind politică și nu juridică, Le Pen a fost condamnată pentru corupție și, practic, exclusă din viața politică până după următoarele alegeri.

Aceasta vine după anularea rezultatelor alegerilor din România de către elitele conducătoare și după declarația arogantă a fostului comisar european Thierry Breton, care a recunoscut că Bruxelles-ul a intervenit pentru a anula votul românilor și că ar face același lucru și în Germania, dacă germanii ar vota „greșit” – adică pentru Alternativa pentru Germania (AfD), partid de dreapta.

În Italia, luna trecută, cea mai înaltă instanță de apel a decis că guvernul Meloni trebuie să plătească despăgubiri unui grup de migranți cărora li s-a întârziat cu câteva zile debarcarea ilegală. Judecătorii de stânga din Italia blochează în mod repetat guvernele alese democratic din a impune restricții privind migrația în masă – ceea ce a dus la orașe italiene copleșite de migranți, unii dintre ei violenți.

Un prieten italian mi-a spus, comentând această decizie, că acești judecători distrug încrederea poporului în democrația liberală. Dacă democrația liberală înseamnă renunțarea la suveranitatea națională, atunci oamenii o vor abandona.

După condamnarea lui Le Pen, un jurnalist francez proeminent mi-a trimis un mesaj: „Discursul de la München al lui JD Vance a fost confirmat.”

Se referea la discursul ținut de vicepreședintele SUA la Conferința de Securitate de la München, la începutul acestui an, în care a spus că marile probleme de securitate ale Europei includ refuzul de a gestiona eficient migrația în masă și determinarea elitelor de a reduce la tăcere vocile critice – inclusiv cetățenii europeni care se plâng de felul în care sunt guvernați.

Elitele europene au fost scandalizate, dar discursul a avut un ecou puternic în rândul europenilor obișnuiți, care suferă sub jugul ideologiei woke impus de clasele conducătoare din Bruxelles și din propriile țări.

Discursul de la München l-a transformat pe JD Vance în principalul țap ispășitor al intelectualilor progresiști europeni. Chiar și voci catolice de marcă l-au condamnat, deși este el însuși catolic, pentru că a afirmat – contrar Papei Francisc – că țările au dreptul să limiteze migrația în numele binelui comun (apropo, Catehismul Bisericii Catolice este de acord cu Vance).

Un preot catolic din Franța mi-a spus că întreaga lui comunitate religioasă se va ruga zilnic pentru vicepreședintele catolic, spunând că viitorul Franței depinde în mare parte de succesul acestuia. Cred și eu că are dreptate. Nu trebuie să cedăm în fața disperării sau a senzației de inutilitate. Da, suntem conduși de minciuni și de mincinoși, dar avem datoria de a refuza minciuna și de a nu ne teme de pedeapsa pentru că spunem și trăim în adevăr.

Titlul cărții mele și al documentarului provine din ultimul mesaj trimis de disidentul rus Aleksandr Soljenițîn către susținătorii săi, în 1974, înainte de a fi exilat forțat. Când oamenii spun că nu pot face nimic în fața unui stat clădit pe minciuni, greșesc, spunea Soljenițîn. „Dar putem face – totul! – chiar dacă ne mințim singuri că nu este așa. Nu ei sunt vinovați pentru tot, ci noi, doar noi!”

Mesajul lui Soljenițîn este același cu cel al cărții Live Not By Lies și cu cel transmis de JD Vance la Washington: Nu trebuie să trăim așa!

Soljenițîn, unul dintre cei mai mari eroi ai libertății, le-a spus susținătorilor săi că puterea stă în număr: „Cu cât suntem mai mulți, cu atât drumul va fi mai ușor și mai scurt! Dacă vom fi mii – nu vor putea face față, nu ne vor putea atinge. Dacă vom ajunge zeci de mii – nu ne vom mai recunoaște țara!”

Eliberarea Europei din decăderea sa nu va fi oferită de sus. Va fi câștigată de jos, de europenii obișnuiți care nu se mai lasă intimidați de judecători progresiști și birocrați de la Bruxelles. Va veni prin efortul celor care sunt dispuși să renunțe la confort și siguranță pentru un cuvânt de adevăr, cum l-a numit Soljenițîn în prelegerea sa Nobel din 1970.

Marele romancier rus a denunțat „spiritul de la München”, adică rușinoasa capitulare a lui Neville Chamberlain în fața lui Hitler în 1938:

„Spiritul de la München este o boală a voinței oamenilor de succes, este starea zilnică a celor care și-au abandonat conștiința în schimbul prosperității cu orice preț, a bunăstării materiale ca scop suprem al vieții. Astfel de oameni – și sunt mulți în lumea de azi – aleg pasivitatea și retragerea, doar ca să-și prelungească puțin viața confortabilă, doar ca să evite greutățile de azi – iar mâine, cine știe, poate va fi bine…Dar nu va fi niciodată bine! Prețul lașității este întotdeauna răul. Vom culege curaj și victorie doar dacă vom îndrăzni să facem sacrificii”.

În fața provocărilor civilizaționale ale prezentului, vor avea europenii curajul să respingă Spiritul de la München din 1938 și să îmbrățișeze Spiritul Münchenului din 2025 al lui JD Vance? Vor fi europenii oi timide sau oameni curajoși? Aceasta este o decizie care nu se ia nici la Washington, nici la Bruxelles, nici în sălile de judecată, ci în inimile și mințile fiecărui european.