Basarabia. Oare cât va mai trebui să aşteptăm?

Am studiat geografia si m-am concentrat pe zona Euro-Sovietica sperand ca prin aceasta specialitate imi voi spijini mai eficace tara si aspiratiile ei nationale. In acest sens, am publicat numeroase articole, am tinut conferinte si am scris cateva carti.

In Statele Unite, unde mi-am facut doctoratul, am facut lobby intens pe langa Congresul American vizand recuperarea Basarabiei. Evenimentele din decembrie 1989 mi-au dat noi sperante si am crezut ca in sfarsit aspiratia reintregirii se va implini. Una din primele intrebari pe care i le-am pus in calitate de reporter al Vocii Americii primului presedinte post-decembrist, Ion Iliescu, a fost despre relatiile sale personale cu Gorbaciov si posibilitatea reunificarii. Ulterior, am abordat problema cu Adrian Nastase cand acesta era ministru de externe, cu presedintele Emil Constantinescu, si cu liderul opozitiei Corneliu Coposu. Spre surprinderea mea, toti mi-au raspuns evaziv de parca aveau un consens sa nu discute despre unire. Intre timp, s-au scurs 35 de ani de asteptari zadarnice. Acum, se apropie o noua aniversare a unirii Basarabiei cu tara si doleantele natiunii sunt tot neimplinite. Oare cat va mai trebui sa asteptam?

In conferintele pe care le-am sustinut am afirmat ca Basarabia ne-a fost rapita in conditii internationale nefavorabile noua si ca reunificarea se va infaptui tot in urma unor circumstante internationale, dar romanii de pe ambele maluri ale Prutului trebuie sa-si exprime clar si fara echivoc vointa de a trai impreuna intr-un singur stat. Am sustinut acest lucru in cercurile intime de basarabeni pe care i-am intalnit in prima mea vizita ca reporter la Chisinau in octombrie 1989. Si de atunci o repet si o retransmit cu toate ocaziile. Am cunoscut atunci romanii minunati care au mentinut spiritul national in toti anii blestemati ai ocupatiei Sovietice; cei care au declarat independenta republicii si au militat pentru reunire cu tara. I-am cunoscut pe neuitatul istoric Alexandru Mosanu, ajuns presedintele parlamentului de la Chisinau, pe poetul Grigore Vieru, care mi-a dedicat o poezie, pe Vasile Nedelciuc, Valeriu Matei, Mircea Druc, care mi-au ramas prieteni, precum si multi tineri care traiau drama renasterii nationale si speranta reunirii cu tara.

In demersurile mele cu ocazia multor reveniri in tara am afirmat ca Romania are nevoie de un departament de studii strategice care sa abordeze metodic problema reunirii, problema securitatii interne, si in acelasi timp, problema integrarii economice a tarii in lumea moderna si inter-dependenta de azi. Cu alte cuvinte, un plan de tara obiectiv si judicios. Un asemenea plan nu poate fi conceput si aplicat insa decat de lideri competenti si onesti. Si aici suntem deficitari. Ori mai bine spus, numirile in asemenea posturi se fac pe criterii de clan si interese; cei ajunsi la putere nu au lucrat in interesul tarii, au lucrat si lucreaza in teresul lor personal. De fapt, acesta este unul din motivele pentru care in ultima vreme am sustinut categoric ca trebuie inlocuita cu orice pret gasca mafiota care conduce tara de 35 de ani. Acesti indivizi lacomi si nesatui nu au nevoie de un plan de tara; ei isi apara drepul de a fura in mod nestanjenit.

Aflu totusi ca si alti confrati de buna credinta din tara si din Basarabia sunt framantati de reintregirea si refacerea Romaniei. Unul dintre ei este Alecu Renita, ziarist din Chisinau pe care l-am intlanit in 1989 cand era un tinat si idealist membru al primului parlament al Moldovei. Confratele Alecu, acum un om matur, cumpatat si realist, e macinat de dorul reunirii tarii. In acest scop, el a elaborat un memoriu competent si obiectiv si l-a trimis tuturor liderilor romani. Nu i-a raspuns insa nimeni. Memoriul a fost publicat la 2 Noembrie 2023 in saptamanalul Literatura si Arta care apare la Chisinau. Domnul Renita intelege bine situatia dificila prin care trece tara si nu acuza pe nimeni, dar nici nu renunta la ideal. Recent, am avut un schimb de idei si scrisorile primite de la el m-au miscat profund. M-au miscat cu atat mai mult cu cat nu-i mai misca deloc pe guvernantii din Bucuresti.

Ideile din mesajele primite de la Alecu Renita nu sunt acuzatii sau reprosuri la adresa nimanui; sunt constatari, doleante si regrete, pentru ca, asa cum imi scrie: „Noi, romanii basarabeni, facem tot posibilul sa convingem clasa politica de la Bucuresti sa-si asume responsabilitatea pentru cel mai important proiect romanesc- reintregirea Romaniei.” (8 Martie 2025). Iata insa extrase selective din analizele sale referitoare la ce s-a intamplat de-a lungul anilor:

….”Ceea ce știu, ca deputat în primul Parlament românesc de la Chișinău (1990-1994), e că Iliescu, în urma unor înțelegeri cu Gorbaciov, probabil în data de 7 iunie 1990 la Moscova, i-a jurat acestuia că România nu va pune problema Basarabiei și reîntoarcerea ei în spațiul românesc. Viclean și perfid, Iliescu a manipulat sentimentele sincere ale elitei românilor basarabeni care, la acea vreme de relativă libertate, rupea destul de rapid Basarabia (RSSM) de Moscova și o apropia de București (1989-1991).

Însă, pe durata celor 35 de ani, conducătorii de la Cotroceni, i-au purtat cu vorbe înșelătoare de unire pe fruntașii Mișcării de Eliberare Națională, până cand mai mult de trei sferturi au decedat, iar alt sfert, din nucleul nostru, ceva mai tânăr, a fost „corupt” cu titluri academice, distincții ale statului român și elogii peste elogii pentru a nu pune problema reîntregirii… Uniunile de creație din Basarabia – din motoare ale deșteptării românești – au fost transformate în epave, secte și „aziluri de profitori”, fără niciun impact real asupra populației intoxicate de rusofilie subversiva….

Încă din 1990, Moscova a făcut o mișcare de un impact ucigător pentru Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia – să influențeze și să dicteze procesele de unificare de la Chișinău – prin rețeaua sa de la București, prin Iliescu și oamenii săi. Faptul că românii basarabeni au crezut orbește în conducerea/conducerile/ de la Cotroceni a dus la fragmentarea multiplă a Mișcării noastre de Unire cu România. Sunt multe, chiar prea multe fapte, care pot confirma că la comanda Moscovei, îndeosebi în perioada 1990-2004, conducătorii de la Cotroceni au contribuit în mare măsură la spargerea unității românești de la Chișinău și anihilarea treptată a Mișcării de Renaștere și Reunificare pe cale pașnică a românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

Concomitent, „cominterniștii” de la București au organizat campanii de presă pentru a prezenta Basarabia în spațiul românesc în cele mai urâte culori și a o lipsi, astfel, de  mesajul ei românesc, și în primul rând, de cel de reunire cu România. Iar Departamentul pentru R.Moldova din Guvernul României, condus de o paiață narcisistă, lacomă, cosmopolită, lipsită de orice sentiment românesc, pe nume D.A., a izbutit să dezvolte o rețea clientelară pe ambele maluri ale Prutului pe care a întreținut-o cu milioane, în diverse scopuri, inclusiv de corupție electorală, dar care, în afară de a experimenta transformarea Basarabiei într-o spălătorie de bani pentru capitalul tăinuit al mogulilor din diferite domenii de interese, s-a ocupat cel mai mult de diminuarea și lichidarea mesajului românilor basarabeni de unire cu România-Mamă…”

Este un mesaj dureros primit de la un frate basarabean cu inima franta. Si ca el sunt multi altii. I-am simtit personal sufleteste. In cercul de romani basarabeni pe care i-am cunoscut in 1989 m-am simtit spiritual ca in inchisoare la Aiud in 1959 cand eram inconjurat de cei mai buni romani si cand traiam intens sentimentul apartenentei noastre la acelasi neam.

Cine ne-a adus in situatia de azi? Raspunsul l-am gasit azi dimineata in computer intr-o analiza neasteptata primita de la scriitorul Dan Culcer din Paris, dar semnata de profesor-inginer Ioan Romeo Manzala. Redau mai jos doar cateva epitete si expresii ilustrative referitoare la cei care conduc Romania si ce au facut ei din tara: O farsa sinistra; lideri abjecti care schimba etichete si slogane; degradare a demnitatii personale si nationale; politicieni incapabili sa-si asume o pozitie; oameni cu busola defecta…

Si pentru ca se apropie aniversarea Unirii Basarabiei cu tara, 27 Martie (1918), redau in incheiere cateva strofe din poezia Daniil Sihastru; poezia memorata la Aiud in 1959 si compusa de un basarabean intemnitat despre care am aflat mai tarziu ca se numea Andrei Ciurunga:

Ajuns in vale, pe un riu in spume…

Asa cum scris-a pana de poet,

Batranul Stefan glasui incet

Catre sihastul ce-a fugit de lume.

Cand am simtit ca trupul tarii zace

M-am rasucit la Putna in mormant,

Si-am rasturnat cinci veacuri de pamant

De pe pieptarul meu, sa vin incoace.

Au! Ma sminteste ochiul ce se zbate?

Ori nu m-ajuta mintea sa inteleg?

Hotarul tarii v-am lasat intreg,

Si aflu acum Moldova jumatate.

Vanduta-ti oare hoardelor de-afara

In targul vremii, vreuna din mosii?

Eu nu cunosc pe lume avutii

Sa poata pretui in colt de tara!

Au, nu cumva pe platose, otelul

S-a ruginit de sutele de ani,

De-au spart fagasul, vechii mei dusmani

Si-au slobozit din sulite macelul.

De ce nu suna ceasul de vecernii

Din pieptul Putnei, clopot neinvins

Ori taci si tu battane ori ti-a stins,

Faclia vietii, viscolele iernii?

Tarziu de tot, in noaptea de carbune

Cu ochii grei de atata nepatruns,

Se indura siahastrul cu’n raspuns,

Maria ta, eram in rugaciune.

Si nu purta in sufletu-ti sminteala,

Caci nu arcasii si-au iesit din minti

Precupetind Moldova pe arginti,

Asa cum le purtai in suflet bauiala.

Ei zac in lanturi la limanul marii

Si trag in juguri puse de calai,

Bicile insa, nu le tin ai tai

Si mana ce loveste nu-i a tarii.

Potop hain de neamuri fara cruce,

S-au napustit spre crucea ta,

Dar in zadar se’ncrancena spre ea,

Ca prea e sus, si nu pot s-o apuce.

Maria ta, insenineaza-ti fata

Arcasii n-au uitat sa dea la semn

Asteapta numai chiotul de’indemn

Sa rupa zaua, sa ia in maini saneata.

Si-atunci vor arde testele dusmane

Cu valvatai de sange si de fum,

Si nu va fi zagaz pe nici’un drum

Sa le opreasca iuresul, Stefane.

Si-ti vor zidi biserica frumoasa

Cat se intinde cerul, coviltir,

Sa intre neamu’intreg sub patrafir

Si sa-l primesti impartasit acasa.

Prof. Dr. Nicolae Dima