Cornel Nistorescu: Ajungem la administrarea democraţiei în stil sovietic; blocajul, prin intermediul CCR și al BEC a candidaturilor, este antidemocratică

„Diana Iovanovici Șoșoacă a fost respinsă pentru a doua oară de la prezidențiale, în ciuda mănușilor de box cu care s-a prezentat. Comportament inadecvat, limbaj agresiv anti-așa și anti pe dincolo. Dar numai din vorbe. N-a dat nimănui un pumn. Doar cu hămăială obositoare, vulgară, grosolană, cu un circ ieftin, de mahala, cu amenințări, cu glume proaste, cu lături. În ciuda acestui fapt, ea a mobilizat suficienți susținători pentru a conduce un partid parlamentar și pentru a avea două locuri și în Parlamentul European (de care trimitere mă cam îndoiesc!). Cum se explică acest lucru? Chiar așa mulți admiratori vulgari, grosolani și mahalagii are societatea românească? Nu cred că ar fi vorba de așa mulți. Dar are!”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.

„Rezultatul alegerilor ar putea fi luat și ca un fel de sondaj în materie. În același timp, Diana Iovanovici Soșoacă a rostit multe adevăruri despre disfuncționalitățile statului român și despre slăbiciunile lumii noastre politice, destul de „șoșocată” și ea.

Drept pentru care, nu putem afla cu precizie care să fi fost explicațiile unei susțineri de aproximativ 6% la alegerile parlamentare. Pentru circ și vulgaritate sau pentru adevărurile greu de sportat spuse pe la diferite tribune?

Diana Iovanovici Șoșoacă nu poate fi altfel. Clovneria în exces face parte din firea ei. A făcut un partid cu soțul ei și apoi l-a dat afară cu surle și trîmbițe.

Mai mult de atît mahalaua Bucureștilor nici n-a putut produce în două secole de agitație.

Principala ei deviză trebuie să fie fără îndoială una celebră, acel „Show must go on!” (Queen) pe care l-a adaptat la mintea și la fizicul ei. Și pe unde se duce, adună lumea și strigă vrute și nevrute, dar și adevăruri incontestabile.

Și cu toate acestea Diana Iovanovici Șoșoacă nu ar fi trebuit exclusă de pe buletinele de vot la alegerile prezidențiale. Adevărurile pe care le-ar fi rostit ar fi fost mai prețioase și mai folositoare decît vulgaritățile și maimuțărelile sale.

Ce s-ar fi întîmplat dacă ar mai fi avut accente antisemite?Nimic!N-are Romania suficiente voci care să o conteste, să o contrazică, să păstreze un echilibru, să sară în apărarea minorităților? Dacă nu le are, ce caută în Uniunea Europeană?

Dacă Șoșoacă ar fi plusat prostește, prima reacție ar fi trebuit să vină de la societatea românească. Nu de la partide, ci de la cetățeni. Dacă la excesele ei, un procent semnificativ din populație ar fi tăcut, ar fi rîs în pumni sau ar fi votat-o, atunci electoratul (adică populația) ar avea o problemă. Noi toți, abia pe urmă dînsa.

Diana Sosoacă ar fi trebuit lăsată să vorbească, măcar pentru lucrile adevărate pe care le spune, și taxată electoral pentru excesele pe care le comite.

Rămîn la convingerea că administrarea prin intermediul CCR și al BEC a candidaturilor este antidemocratică, chiar dacă pretinde că blochează elemente periculoase.

Blocajul acestor personaje spre posturile de decizie în societate cade în sarcina populației și a electoratului, nu a unor comisii încropite din tot soiul de indivizi și din personaje mai mult sau mai puțin „șoșocate”.

Cu analize ale discursurilor făcute de comisii alcătuite din sfertodocți și oportuniști ajungem la administrarea democrației în stil sovietic.

-Nu ești cu noi? Esti periculos!

Aceste curți, birouri și comisii ar putea avea un oarecare rol protector într-o singură ipostază. Dacă în țara noastră ar exista riscul unei susțineri majoritare pentru acest tip de personaj. Ceea ce mi se pare exclus.

Abia atunci ar fi vorba de o catastrofă.

Din fericire, oricît vor să ne sperie cei de la Comisia Europeană și progresiștii noștri auto-intitulați „pro-europeni” suntem încă foarte-foarte departe”, scrie Nistorescu.