Cornel Nistorescu: Un Sarajevo al democrației

Atentatul de la Sarajevo  (28 iunie 1914) a fost semnalul de începere a Primului  Război Mondial. Puțini își imaginau că o crimă politică poate răscoli lumea. Atunci  atentatul  viza desprinderea  provinciilor slave din  sudul Imperiului Austro-Ungar.  Anularea  alegerilor din decembrie 2024 din România a fost  semnalul  primei mari lovituri date practicii  votului  universal, devenit un drept fundamental al omului. Cu atentatul la alegerile din România s-a deschis calea anulării rezulatului neconvenabil pentru orice putere în exercițiu.

 S-a introdus o judecată porcească:

 -Votul  popular este bun numai cînd ne place! 

Rețeta  anulării: invocarea intervenției unei puteri străine în procesul electoral. Atentatorul invocat ar  fi fost un „actor  statal” necunoscut.  În cîteva  zeci de ore, fața actorului statal a fost plasat pe harta Rusiei. În cîteva  zile s-a schimbat agenda. Peste tot s-a aflat că sunt rușii.  Departamentul de Stat al președintelui  Joe Biden a amplificat explicația lansată de la București. Patru congresmeni americani, doi republicani și doi democrați, au mușcat și ei explicația  servită de  Ambasada României la Washington. Manipularea a prins viteză. A zburat ca  gîndul chiar și fără aripi. 

-Pericol! Rușii au atacat alegerile din România!

Comisia Europeană n-a negat. A subscris, lăsînd liberă  ipoteza că s-ar fi aflat în spatele atentatorilor la principala libertate democratică din țara noastră. 

Un francez, fost comisar  european, a lansat scenariul unei posibile lovituri similare în urma alegerilor  din Germania. Atîta doar că nu a invocat amestecul Rusiei. Și că tiktok-ul n-a produs pagube. Vine însă Emmanuel Macron care reconfirmă apăsat implicarea rusă în procesul electoral din România. Nimeni n-a văzut  un cap de ață rusesc descoperit de francezi, dar fără nici o probă, pe baza acelorași note ale  Serviciilor române, președintele Franței a re-lansat subiectul.

Emanuel  Macron rămîne un chinuit de ambițiile sale de putere, chiar dacă, în Franța, abia mai stă agățat în cîteva pioneze instituționale. În Europa, el se visează în frunte. Un fel de  Napoleon modern cu un mic NATO european. Cazul alegerilor anulate din România îl ajută pentru a se apropia de conducerea viitoarei armate europene. Doar n-o să o lase la cîrmă pe Ursula von der Leyen!?

Tehnica lui  este simplă. Gonflează proporțiile pericolului rus. Fără americani, rușii pot veni spre  Centrul Europei, inclusiv peste Franța și peste Anglia. Ca să ne salvăm, ne trebuie trupe, armament și  comanda la Macron. Și cu Ursula von der Leyen la planuri de apărare și la strîns de bani. Să negociem  achizițiile de tehnică militară la oală, ca la Covid-19. Și să luptăm pînă obținem o „pace prin forță”. Adică pînă  gîfîie Rusia și pînă  ajungem la Lacul Baikal, ca să-l depășim pe Napoleon! 

O parte din Opoziția românească a calificat anularea  alegerilor (adică atentatul) drept „lovitură de  stat”. O lovitură care  consolidează puterea, nu o răstoarnă. La  fel o consideră și Macron și Ursula von der Leyen. Intervenția rusă în procesul electoral, chiar și nedovedită, devine o  cărămidă importantă pe care este clădită  toată demonstrația cu pericolul rusesc, cel vînturat pentru  rămînerea lor și a altor mediocri lideri europeni  pe scaune. 

Se lucrează din greu la dosarele lui Călin Georgescu. Poliția, Serviciile secrete și  televiziunile cotrobăie după probe, după argumente, după trădători. Festival național de supoziții.

– Îl lasă să candideze sau nu? 

Se derulează o veritabilă întrecere națională de inventat conversații, plîngeri, martori, fotografii, argumente și dezvăluiri cu subiect „Georgescu”. Orice  pentru  eliminarea lui din cursă. Linșaj mediatic în toată regula. O hinghereală politică la care nu rezistă nimeni. Orice om normal ar renunța, ar face o  greșeală fatală sau ar înnebuni. 

El continuă!

Ca să scăpăm de pericolul rusesc, Călin Georgescu trebuie eliminat. Orice mare fals generează altele mai mari, mai grave, plus abuzuri, plus minciuni, plus excese care la rîndul lor produc altele și mai și pînă ne prăvălim în  infern. Aproape nimeni nu mai știe de unde a pornit și de ce trebuie să cheltuim mai mulți bani, să ne înarmăm, să interzicem vocile neascultătoare și scrisul rebel. Să închidem televiziuni, ziare și radiouri care distribuie știri presupuse că ar fi false. Adică rusești. Adică periculoase pentru Ordinea  Constituțională. Adică pentru „Ordinea lor”. 

-Nu crezi? Extremistule, putinistule, antisemistule, anti-europeanule!

Nu vă speriați! Nu începe încă un alt  război. Suntem doar la un Sarajevo pe seama democrației, primul mare atentat la adresa votului universal. Nu începe încă nici un alt război, dar trebuie să ne purtăm de parcă am fi gata să mergem pe front. Să înțelegem că merită interzis tot ce nu le convine și tot ce îi încurcă. Pe cei care ne conduc, nu pe noi.  

Noi să ne trimitem copiii să mențină și să garanteze  pacea în Ucraina, în timp ce mii de ucraineni de vîrsta încorporării, bine  hrăniți și buni de luptă, se  vîntură prin țările democratice somate să  ajute Ucraina și se lăfăie în mașini scumpe și  chefuie prin Poiana Brașov, pe Riviera Turciei, prin barurile Bucureștilor, prin Paris și prin Londra și strîmbă din nas dacă îi refuzi să le faci un plin cu benzină  drept contribuție la bunul mers al Războiului de apărare a Patriei.

 A lor, unde ai noștri au interzis la limba română!