Genul programului: filme cu proști! Cine e magistratul-martir sacrificat de colegi în dosarul lui Georgescu?

de Lucian Davidescu

Operațiunea a fost fulgerătoare dar minuțioasă. Pe 21 februarie, Procurorul General Alex Florența îl mută pe Marius Iacob (foto) la secția de anchetare a magistraților din Parchetul ÎCCJ (fosta SIIJ). Pe 25 februarie, CSM încuviințează propunerea. În aceeași zi Marius Iacob deschide dosarul. Pe 26 februarie, Călin Georgescu este săltat din trafic, cu șase capete de acuzare.

O provocare profesională uriașă, cu multe probleme de rezolvat în atât de scurt timp, dar aici vom zăbovi asupra a doar două dintre ele: competența și clasarea.

1. Competența

Două dintre infracțiuni – instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale și comunicarea de informații false – erau de competența exclusivă a DIICOT. Există o singură excepție posibilă: atunci când un magistrat este prins în dosar, după ce competențele fostei SIIJ au fost trecute la Parchetul General. Dar de unde să iei un magistrat?

2. Clasarea

Călin Georgescu a mai fost anchetat pentru exact aceleași presupuse fapte de apologie a fascismului, în urmă cu doi ani, dar dosarul a fost clasat. În noiembrie, Parchetul a explicat public pe larg de ce: „fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege”. Cum să deschizi un dosar pe care tot tu l-ai închis?

–

Iar aici pare că a intervenit geniul creativ al procurorului Marius Iacob, legendarul căutător al Elodiei. Cum ar fi dacă îl anchetăm pe procurorul care a dispus clasarea? Avem motive și să redeschidem dosarul, și să nu trimitem nimic la DIICOT. Meserie, te halesc!

Aceeași manevră o făcea pe vremea „Secției Speciale” SIIJ Gheorghe Stan (azi judecător CCR!) atunci când voia să ia de la alții câte un dosar – băga în el un magistrat și… iată competența!

De data asta există o singură problemă. Este rușinos să spui că îți anchetezi propriul procuror. Ba chiar bate la ochi, că e subordonat ierarhic și un superior i-a încuviințat decizia, deci practic te anchetezi pe tine ca instituție. Plus că ți-ar cere lumea detalii: A luat șpagă de la Georgescu? Când a început investigația? Inspecția Judiciară a zis ceva? Complicații d-astea…

Decizie finală: mergem pe burtă! Și pe burtă au mers… Doar că pe după amiază încep să apară deja întrebările cu competența. Ziaristul Ovidiu Vanghele trimite un e-mail la 16:36 să-i întrebe. În cinci minute, Parchetul îi dă număr de înregistrare și apoi liniște. Au mai trecut încă șase ore până când Parchetul General a ieșit cu un comunicat în care să spună că în dosar e prins „un magistrat”, după ce devenise viral un articol Lumea Justiției și după ce gurile rele șușoteau deja că se caută un magistrat care să fie băgat de urgență în dosar.

În tot timpul ăsta, trei din cele șase infracțiuni, inclusiv cele de competența DIICOT, au dispărut din ordonanța de control judiciar. Deci nici n-ar mai fi nevoie de deocamdată de magistratul din dosar care să justifice competența. Pur și simplu procurorii n-au găsit de cuviință să ceară nici o măsură pentru acuzația cea mai gravă, de acțiuni împotriva ordinii constituționale, cu pedepse de până la 20 de ani. I-au cerut în schimb lui Georgescu să nu facă declarații fasciste, deci efectiv să… nu încalce legea.

Astăzi gurile rele încep să murmure iar: cică „magistratul” ar fi mai precis un procuror, iar procurorul – vai! – este chiar cel care a dispus clasarea acum doi ani. Nu există deocamdată vreo confirmare că e așa, cum nu știm sigur nici măcar dacă vom afla vreodată numele „magistratului”. Dar dacă da…

La fel ca pe pe vitejii daci odinioară, ca să îi îmbuneze pe Zeii Procedurii Penale, propriii colegi l-au azvârlit în sulițe.