Ciolacu, un personaj șmecher, slinos, lipsit de onoare și, prin urmare de încredere, continuă să reprezinte PSD

Noile mișcări pe tabla de șah politică a României, arată scăderea influenței PSD aflat sub conducerea lui Marcel Ciolacu.

O inerție întârziată a electoratului a ajutat acest partid de guvernământ, care domină de 35 de ani viața politică a țării, să iasă pe primul loc la alegerile parlamentare, cu doar vreo două procente peste opoziția suveranistă.

Declinul său catastrofal a continuat la alegerile prezidențiale, în care liderul autoritar pe plan intern al PSD, Marcel Ciolacu s-a plasat pe un rușinos loc trei în primul tur.

Și din acest moment apare adevărata față a partidului, în particular și a coruptei coaliții PSD-PNL, în general.

Marcel Ciolacu promite că demisionează atât din funcția de Prim-ministru cât și din cea de președinte al PSD.

Apoi, Puterea pierzătoare anulează complet alegerile și astfel, toate demisiile anunțate de Ciolacu sunt uitate.

Un personaj șmecher, slinos, lipsit de onoare și, prin urmare de încredere, continuă să reprezinte PSD.

Se regăsesc oare membrii partidului în acest gen de conducere?

Recent, au ieșit la lumină și alte probleme de morală ale acestuia, dar inconștiența, corupția internă generalizată sau frica instaurată în rândul membrilor partidului, îi face pe aceștia să închidă ochii și să urmeze partidul la vale.

Între timp, un alt partid aflat în cădere liberă, care însumează abia 13% din voturile românilor, PNL, manevrează jocurile în coaliția auto-intitulată „pro-europeană” pentru a conduce jocurile în fața unui partener fără personalitate, cum a ajuns PSD.

Prin acest joc, PNL dă președintele interimar al țării, președintele Senatului, candidatul coaliției pentru funcția de președinte al României, ba chiar și ministrul de externe.

Și astfel, PSD cade, sub conducerea lui Ciolacu și a camarilei sale în poziția de partener minor al PNL.

Oare o revoluție internă i-ar mai putea salva pe social democrați de la amurgul care se profilează?

Și nu doar o revoluție internă, ci și adoptarea principiului priorității României naționale față de o Românie europeană, adică o Românie guvernată din exterior.

În general, politicul românesc este astăzi la o răscruce: fie continuă să îmbrățișeze fără reținere ideile globalismului, fie începe să-i slujească pe români prin promovarea intereselor și priorităților naționale.

Europa însăși se află la răscruce, mai ales prin noua linie a Administrației americane.

Altfel, va cădea sub fenomenul de transformare culturală și demografică pe care a cerut-o deunăzi, liderul de stânga francez, Jean-Luc Malenchon:

„Destinul nostru este să fim o națiune creolă și asta este foarte bine! Fie ca tânăra generație să fie marea înlocuire pentru vechea generație.

Creolizarea înseamnă amestecul dintre civilizația noastră occidentală cu o altă civilizație, pentru a crea una nouă”.

Atenție, „pro-europeni”, asta ne așteaptă!

Mircea Popescu