Călin Marchievici: Trump 2.0 și Europa bananieră

Publicațiile economice din Europa au început să analizeze ce va aduce pentru Europa o politică comercială tranzacționistă a Statelor Unite, față de tarifele unice. Concluzia este că Europa ar pierde în ambele situații. În discursul său inaugural, Donald Trump a spus: ”Vom impune tarife altor țări pentru a-i îmbogăți pe cetățenii noștri”. ”În trezoreria noastră vor intra sume masive de bani din surse străine”, a mai spus Trump.

Având în vedere declarațiile lui Donald Trump despre retragerea SUA din războaie costisitoare și fără sfârșit, despre relația păguboasă pe care SUA o are cu aliații europeni, scenariul retragerii SUA din Europa sub președinția Trump și al regândirii obligatorii a politicii economice si de securitate poate părea un scenariu plauzibil si pozitiv.

Există însă și scenariul în care tranziția puterii in SUA să nu marcheze o asemenea schimbare majoră, ci să fie doar un spectacol menit să mascheze menținerea fondului politicii externe americane. Iar când, în ziua învestirii președintelui Trump, secretarul general NATO, Mark Rutte, spune că revenirea lui Trump ”va accelera cheltuielile și producția de apărare”, când președinta CE Ursula von der Leyen vorbește despre ”acțiune împreună, prosperitate și securitate comune”, când premierul italian Giorgia Meloni spune același lucru și îi oferă oligarhului Elon Musk controlul asupra comunicațiilor militare prin satelit (în dauna unui proiectului European IRIS) devine tot mai clar că întreaga Europă încearcă să-l seducă pe Donald Trump și să mulțumească oligarhia de peste Ocean: să cumpere cât mai multe arme americane, să importe cât mai multe gaze lichefiate scumpe din SUA, să vândă afaceriștilor americani cât mai multe active ale statelor europene.

După Războiul Rece, politica externă americana a înregistrat multe eșecuri, SUA au dus multe războaie costisitoare pe care nu au reușit să le câștige. Însă, dacă este să privim această politică nu din perspectiva Statelor Unite ca singură superputere a lumii, ci din perspectiva SUA ca stat al negustorilor protestanți orientați pe profitul imediat la marilor corporații, atunci această politică nu mai este una marcată de eșecuri. Iar asta înseamnă că probabilitatea menținerii ei sub administrația Trump este una mare. O înfrângere a Ucrainei susținută de Statele Unite și Europa nu înseamnă neapărat o înfrângere pentru SUA, căci marele premiu va fi întărirea dominației în Europa, controlul total asupra surselor de energie ale Europei, asupra rutelor energetice, beneficii majore din vânzarea de armament, migrația in SUA a creierelor și a companiilor europene profitabile.

O analiza publicată de International Institute for Strategic Studies (IISS) încearcă să identifice deciziile pe care noua administrație Trump le poate aștepta din partea Europei, pentru ca UE să rămână în grațiile oligarhilor americani. Una dintre măsurile așteptate din partea Europei poate fi confiscarea activelor ruse de 300 de miliarde de dolari care sunt acum înghețate în sistemele financiare ale țărilor G7 (majoritatea activelor ruse sunt în state europene) și folosirea lor pentru a cumpăra arme americane pentru Ucraina.

Apoi, SUA așteaptă ca aliații europeni să-și majoreze cheltuielile pentru Apărare. Presedintele Trump a vorbit despre un budget pentru apărare de 5% din PIB. Secretarul general NATO Mark Rutte le cere cetățenilor europeni să facă ”sacrificii” pentru a cumpăra mai multe arme. ”Pentru a ne proteja libertatea, prosperitatea și stilul nostru de viață, politicienii trebuie să vă asculte vocea, Spuneți-le să facă sacrificii pentru securitatea de mâine”, a spus Mark Rutte, la Bruxelles, în decembrie 2024. Președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, premierul Poloniei, Donald Tusk, și alți lideri susțin și ei ideea sacrificiilor pentru a alimenta economia americană. Lituania a stabilit deja să ajungă la 5% din PIB pentru Apărare până în 2026.

O altă decizie pe care SUA o așteaptă din partea Europei este cea de a strânge rândurile împotriva Chinei. La Summitul NATO din 2024, China a fost catalogată drept ”facilitator decisiv” al războiului Rusiei în Ucraina. Demersurile inițiate la OMC împotriva Chinei de către Comisia Europeana, cu riscul ca UE să-și tragă un glonț în propriul picior, sunt un semnal că Ursula von der Leyen știe bine pe cine trebuie să mulțumească. Pentru a nu folosi termenul de ”decuplare” sau de-a dreptul ”război economic”, Comisia Europeana preferă să vorbească despre ”de-risc” atunci când vine vorba de strategia comercială legată de China.

Cine va plăti pentru ca Europa să rămână în grațiile Americii? A spus-o același Mark Rutte, la un eveniment organizat de Carnegie Europe, al Bruxelles. ”În medie, țările europene cheltuiesc până la un sfert din PIB-ul lor pentru pensii, sănătate și sistemele de asigurări sociale. Noi avem nevoie de doar o mică parte din acești bani pentru a ne întări mult mai mult apărarea și pentru a ne menține stilul de viață. A da prioritate apărării necesită leadership politic. Poate fi dificil și riscant pe termen scurt, însă este esențial pe termen lung”, a spus Rutte.

Niciun lider politic european nu pare pregătit să se opună unei asemenea evoluții. Aștepările cele mai mari se îndreaptă spre suveraniștii europeni. Însă lidera Alternativei pentru Germania, Alice Weidel, a reconfirmat statul Germaniei de ”scalv” în relatia cu SUA, chiar într-un interviu cu Elon Musk, iar, la scurt timp, delegații AfD au adoptat o moțiune prin care se angajează să construiască relații și mai apropiate între Germania și SUA. În Ungaria, Viktor Orban declară satisfăcut că, odată cu venirea lui Trump la Casa Alba, ”a venit vremea să strălucim, a venit vremea ca noi să ocupăm Bruxellesul!” Același Orban a introdus o legislație a muncii care avantajează marile companii străine care investesc în țară, care permit plata întârziată a angajaților, Orban a plătit miliarde de euro pentru a atrage mari companii germane în țară și a-și menține o relație bună cu PPE și fostul cancelar Angela Merkel. Asta ne poate da o idee despre ce înseamnă un Bruxelles ”ocupat” de Orban, Meloni și așa-zisa ”internațională trumpistă” – un Bruxelles aproape cu nimic diferit de cel de astăzi. Ce vor face aceste guverne (și alți lideri populiști susținuți de SUA lui Trump) pentru a satisface setea de profit a businessului american: vor renunța la ultimele rămășiți ale sistemului social european, vor recurge măsuri autoritare de austeritate sau vor privatiza în numele eficientizării și vor vinde companiilor americane ce este mai profitabil și încă mai aparține statului? Vor fi pensiile, asigurările de sănătate?

Diferența dintre administrațiile Trump și administrațiile Clinton, Obama și Biden este una de formă, nu de fond. Pe când era vicepreședinte al SUA, Joe Biden îi găsea sinecuri uriașe fiului său la o companie ucraineană coruptă. În mai 2024, secretarul de Stat Antony Blinken se ducea în Ucraina pentru a convinge guvernul să trimită mai mulți tineri pe front și să discute despre afacerile viitoare ale SUA în Ucraina, iar apoi cânta la chitară ”Free World”, într-un bar din Kiev. Acum, Donald Trump și secretarul de Stat Marco Rubio vor bate cu pumnul în masă și vor cere unei Europe dezindustrializate și amețite politic cât mai mult pentru complexul militaro-industrial, fără chitară, fără ascunzișuri. Vor fi convinși oare cetățenii europeni să facă asta? ȘȚansele cresc dacă, pe noul val politic alimentat din SUA, vor crede că în acest fel luptă împotriva lui Soros, a Davosului și neoliberalismului de până acum.

Germania este încă a treia economie a lumii, Franța este a șaptea, iar Italia este a opta economie a lumii. Însă toate aceste țări sunt fie în crize politice, fie economice. Industria fanion a Germaniei este în criză – o fabrică Tesla de la lângă Berlin este mai mare și mai profitabilă acum decât orice uzină VW de pe pământ german. În acest context, un editorial publicat de The Washington Post întreabă dacă viitoarea administrație Trump va reuși să manipuleze marile țări europene așa cum SUA au subjugat Hondurasul prin United Fruit Co. ”WaPo este indulgent și presupune că Europa nu este încă la mila oligarhiei de peste Ocean. Cine știe care sunt interesele economice ale lui Elon Musk sau ce coc prietenii săi de la Washington? Poate că mâine, Musk și Trump vor decide să sprijine Europa împotriva Rusiei așa cum fac astăzi Statele Unite cu Ucraina. Sau poate că vor mai aștepta câțiva ani, până ce vor suge tot ce se poate din Europa”, scrie o analiza publicata de NakedCapitalism.