Europa în faţa unui colaps economic: Trump ameninţă cu războaie comerciale şi impune condiţii drastice pentru securitatea globală, în timp ce liderii europeni sunt paralizaţi de crizele interne

Donald Trump a ameninţat că va atrage Uniunea Europeană într-o nouă rundă de războaie comerciale şi că va impune un acord de pace între Rusia şi Ucraina, care ar putea schimba semnificativ arhitectura de securitate a regiunii. Cu toate acestea, mulţi dintre liderii europeni se confruntă cu presiuni interne atât de mari încât nu vor avea influenţa politică necesară pentru a lua măsuri decisive în afaceri globale. Iar cei dispuşi să formuleze un plan de consolidare a apărării economice şi militare a continentului nu au puterea de a pune în aplicare aceste măsuri. Cu alte cuvinte, UE se confruntă cu o problemă de leadership severă, potrivit MSN.

Această situaţie ar putea afecta Europa timp de decenii. Zona euro, compusă din 20 de state membre, se confruntă cu dificultăţi economice de când stimulentele guvernamentale au încetat să mai susţină redresarea. Europa va avea nevoie de investiţii suplimentare de 800 de miliarde de euro (840 miliarde de dolari) anual pentru a stimula competitivitatea şi a-şi întări armatele, sau riscă să experimenteze o „agonie lentă”, a avertizat fostul preşedinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, într-o şedinţă de informare din septembrie, în cadrul căreia a prezentat un raport plin de recomandări politice.

Alianţa franco-germană, pe care continentul s-a bazat pentru a-şi defini destinul comun, nu mai funcţionează aşa cum ar trebui. Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, se confruntă cu dificultăţi interne, fiind preocupat să împiedice înlocuirea sa de către rivala Marine Le Pen. În acelaşi timp, cancelarul german Olaf Scholz riscă să fie înlăturat în urma alegerilor anticipate programate pentru 23 februarie.

Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a încercat să umple acest vid de leadership. Ea a încheiat recent negocierile pentru un acord comercial între Europa şi mai multe naţiuni sud-americane, care urmează să fie implementat pe parcursul a 25 de ani. Von der Leyen pariază că un număr suficient de membri ai UE vor ratifica acordul pentru a depăşi opoziţia din Franţa.

În contextul în care revenirea lui Trump la Casa Albă alimentază temerile potrivit cărora SUA ar putea reduce angajamentele faţă de NATO şi asistenţa militară pentru Ucraina, apărarea devine o prioritate majoră pentru UE. Blocul european discută o revizuire majoră a politicii sale comune de apărare, într-un plan independent de umbrela de securitate a NATO, şi analizează o serie de opţiuni pentru finanţarea în comun a investiţiilor militare, care ar putea ajunge la o jumătate de trilion de euro pe parcursul unui deceniu.

Deşi Parisul ar fi de acord cu aceste măsuri, Berlinul se opune ideii de a permite UE să împrumute sume mari de bani în numele tuturor statelor membre, chiar şi după ce Scholz a reuşit să obţină sprijin pentru strângerea a 800 de miliarde de euro pentru ajutorul în caz de pandemie. Cel puţin pe hârtie, Europa lucrează la unificarea pieţelor sale de capital de aproape un deceniu, după ce a eliminat barierele care împiedicau circulaţia liberă a bunurilor şi persoanelor. Totuşi, priorităţile naţionale divergente au împiedicat progresul spre acest obiectiv, care ar facilita strângerea de fonduri pentru finanţarea unei game largi de priorităţi, de la dezvoltarea de sisteme de armament la stimularea adoptării de noi tehnologii.

Preţul inacţiunii este în creştere. Bloomberg Economics estimează că acesta depăşeşte 3 trilioane de euro anual. Atât de mare ar fi fost şi economia europeană dacă creşterea productivităţii sale de la începutul mileniului ar fi fost egală cu cea din SUA.

„UE nu mai inspiră entuziasm”, afirmă Jacob Ross, cercetător la DGAP (Consiliul German pentru Relaţii Externe), care studiază relaţiile franco-germane. „Astăzi, principalul său scop pare să fie gestionarea crizelor”.

Totuşi, crizele pot contribui la depăşirea blocajelor politice. Aşa s-a întâmplat şi în deceniul trecut, când Bruxelles-ul a ajutat la salvarea datoriilor Greciei, Portugaliei şi Spaniei, în loc să rişte ca una sau mai multe dintre aceste ţări să abandoneze moneda euro. Riscurile unui al doilea mandat al lui Trump ar putea contribui la apropierea ţărilor europene. „Pentru liderii europeni, este o judecată condamnabilă faptul că trebuie să se bazeze pe presiunea unui preşedinte american populist pentru a uni Europa”, spune Ross.

Primul mandat al lui Trump a declanşat o mini revigorare a relaţiilor franco-germane, culminând cu un nou acord de prietenie, la 56 de ani după Tratatul istoric de la Élysée, care a reconcilat cele două ţări după al Doilea Război Mondial. De atunci, însă, mare parte din bunăvoinţa reciprocă s-a risipit, iar perspectivele de cooperare între cele mai mari economii ale Europei nu par foarte promiţătoare în acest moment.