Robert Turcescu, reacție după interviul cu Călin Georgescu: Nu cred că există cineva care să-l poată concura cu șanse în această cursă electorală și, probabil, va fi președintele României

Stau la o cafea și citesc oarecum amuzat o parte din comentariile unor inși care în afară de citit prompter sau de ”moderat” emisiuni cu 7-8 invitați în studio n-au avut nicio treabă cu interviul de televiziune, live, în prime-time. (Genul Citre de la Gigi24 sau alți triști din categoria asta, moartea audienței.)

”Profesorii” ăștia de talk-show s-ar fi așteptat să-l bat pe Călin Georgescu aseară, în direct, în studio! Să-i smulg unghiile, să-l umilesc, să-l fac de rahat, să dau cu el de pamânt, altfel spus să joc rolul Opoziției, Parchetului și Curții Constituționale la un loc! Să rânjească ei, superior, să aibă ce să decupeze la montaj ca să comenteze la șezătorile lor televizate de căcat, în care fac pe realizatorii de interviuri, dar, de fapt, fie pupă în cur, fie scuipă venin.

Interviul față în față, unu la unu, e greu de realizat. Trebuie să poți/să știi ce și cum să întrebi, dar trebuie să și lași omul să răspundă. Nu poți obliga pe nimeni să-ți răspundă la întrebări. Poți să insiști, poți să reformulezi, o dată, de două ori, dar, cam astea sunt armele. Chemi pe cineva la un interviu, oricine ar fi acela, nu pentru a-l pedepsi, ci pentru a înțelege cei care te privesc cine e sau cum e individul din fața ta. Din acest punct de vedere, în emisiunea de aseară cu Călin Georgescu am introdus în discuție teme care mi s-au părut relevante pentru profilul lui, adică acelea de candidat la președinție și, probabil, viitor președinte al României. Ca să știm cum e omul, ce vrea, unde bate.

N-am vrut un interviu nici pentru susținătorii domnului Georgescu, nici pentru detractorii lui. Am vrut un interviu, punct. Am întrebat, am primit niște răspunsuri, poate mai puține decât aș fi sperat, dar în meseria asta e întotdeauna loc de mai mult și de mai bine. Ca o paranteză, acum vreo 20 de ani poate că mi-ar fi păsat și de părerea unuia ca puturosul ăla de Cristi Citre, dar după atâta amar de vreme și după ce am intervievat în studiouri de televiziune toate ”mărimile” vieții politice și sociale românești, le spun direct ”prețioșilor” ăstora că pot să mă pupe fix în cur.

În altă ordine de idei, mă întreabă mulți cum mi s-a părut Călin Georgescu. N-o să-mi bârfesc invitații la emisiuni niciodată, e loc pentru ei într-o viitoare carte de memorii, dar după emisiunea de aseară vă spun căteva impresii:

–Călin Georgescu are ceea ce Paul Johnson numea ”foame de putere”.

–Călin Georgescu degajă genul acela de magnetism pe care l-am mai văzut în anii 90 la Ion Iliescu și, mai apoi, în 2004 la Traian Băsescu (cameramanii, personalul auxiliar de la Metropola și oameni de la firmele din apropierea sediului televiziunii au stat la coadă să facă poze cu el după terminarea emisiunii)

–Călin Georgescu e greu de intervievat pentru că are experiența interviurilor, nu are trac, răspunde doar la ceea ce vrea să răspundă și știe că poate să facă asta pentru că are deja un electorat pe care l-a cucerit cu acest fel de a fi. Deci merge la sigur.

Personal, nu cred că există cineva care să-l poată concura cu șanse în această cursă electorală și, probabil, va fi președintele României.