Povestea lui Vasile din Vaslui: o viață de sacrificii pentru 1500 de lei pensie. Iohannis se pregătește de o pensie specială uriașă

Vasile din Vaslui este unul dintre acei oameni despre care nu vorbește nimeni, dar pe care țara se sprijină în tăcere. A început să muncească de la 16 ani, într-o familie săracă cu 9 frați, unde părinții abia reușeau să pună ceva pe masă. Școala a fost un lux pe care nu și l-a permis, pentru că trebuia să-și ajute familia. A intrat în câmpul muncii devreme, în agricultură, săpând pământul și lucrând din greu sub soare pentru câțiva bani care să ajute la hrănirea fraților săi mai mici.

După Revoluție, fabrica unde lucra s-a închis. Cu 6 copii de crescut, a fost nevoit să accepte orice slujbă a găsit, fără să se plângă. A muncit pe șantiere, unde a fost zidar, ridicând case și blocuri în care alții aveau să-și trăiască viețile. Când puterile l-au lăsat, a devenit agent de pază, petrecând nopți nesfârșite în frig, pentru un salariu mic. Fiecare leu câștigat era o victorie, dar și un sacrificiu. Fiecare zi era o luptă pentru a pune mâncare pe masă și a-și trimite copiii la școală, visând că ei vor avea o viață mai bună.

Dintre cei 6 copii, 4 au fost nevoiți să plece din țară pentru un trai mai bun. Două dintre fiicele sale, cu ajutorul sacrificiilor lui Vasile, au reușit să termine facultatea: una este acum avocat, cealaltă medic. Dar chiar și ele, deși au reușit să-și construiască vieți mai bune, nu pot face minuni pentru a-l scoate pe Vasile din sărăcia care îl apasă. „Am tras din greu toată viața, dar simt că nu mai respir de sărăcie,” spune el cu ochii în pământ, rușinat că după o viață de muncă nu poate trăi decent.

Astăzi, Vasile primește 1500 de lei pensie. Bani care dispar aproape imediat pe medicamente, facturi și un minim necesar pentru hrană. Nu mai are forță să se plângă, dar amărăciunea i se citește în ochi. Știe că sacrificiile sale, deși și-au atins scopul pentru copiii săi, nu i-au adus liniștea pe care ar fi meritat-o la bătrânețe.

În tot acest timp, Klaus Iohannis, care a petrecut 10 ani la Cotroceni, fără rezultate vizibile pentru români, se pregătește să primească o pensie specială uriașă, de zeci de mii de lei lunar. O sumă astronomică pentru un om ca Vasile, care a muncit o viață întreagă și acum se simte uitat și neimportant. „Cum poate să ia cineva atât de mult pentru atât de puțin, când noi, cei care am ținut țara asta pe umeri, abia supraviețuim?” se întreabă el, fără speranța că răspunsul ar putea veni vreodată.

Pe 12 ianuarie, la ora 14:00, românii sunt chemați la Universitate să ceară dreptate pentru oamenii ca Vasile. Este timpul ca pensiile speciale să fie eliminate, iar dreptatea să fie făcută pentru cei care au muncit din greu toată viața. România trebuie să fie o țară care își respectă cetățenii, care îi răsplătește pe cei care au construit-o, nu doar pe cei care au profitat de ea. Vasile merită mai mult. Și la fel merită fiecare român care, ca el, a muncit și a sacrificat totul pentru viitorul altora.