România, laborator al post-democrației: anularea alegerilor din România are valoare de test

Pe 6 decembrie, Curtea Constituțională a României a anulat turul doi al alegerilor prezidențiale pe fondul suspiciunilor de ingerință rusă. O decizie discutabilă care riscă să facă din țara laboratorul guvernării post-democratice, scrie Mathieu Bock-Côté într-un editorial Le Figaro

Pe 24 noiembrie, românii, spre surprinderea tuturor, l-au adus pe Calin Georgescu în turul doi al alegerilor prezidențiale, un candidat antisistem, catalogat drept „de extremă dreaptă” de presa occidentală și, mai ales, acuzat că s-a disociat parțial de război în Ucraina (a fost deci acuzat că este pro-rus), care a obținut 23% din voturi. Dar cea mai mare surpriză a venit pe 6 decembrie, când Curtea Constituțională a României a decis anularea turului doi al alegerilor, care urma să aibă loc două zile mai târziu.

Argumentul invocat de Curtea Constituțională a fost surprinzător. Chiar dacă nicio fraudă nu părea identificabilă, procesul electoral ar fi fost perturbat de Rusia, prin manipularea rețelei de socializare TikTok, prin favorizarea lui Georgescu prin algoritmii săi. Cel puțin așa au susținut serviciile române de informații. În acest spirit, Comisia Europeană a anunțat pe 17 decembrie o procedură împotriva TikTok, în spiritul Digital Services Act. Ursula von der Leyen a salutat acest lucru, în numele „protejării democrațiilor noastre”. În presa occidentală, povestea despre anularea salutară a alegerilor piratate a început rapid.

Atâta timp cât plasăm această anulare electorală la scara ultimului deceniu, nu va surprinde cu adevărat. În 2016, victoria surpriză a Brexit-ului a deranjat nomenclatura europeană. Ea a vrut să-l vadă ca rezultat al manipulării indirecte a referendumului de către Cambridge Analytica. O explicație similară a fost mobilizată câteva luni mai târziu, odată cu prima victorie a lui Trump, rezultatul aparent al unei operațiuni rusești. În dezbaterea publică începea să apară o poveste: oamenii care votează prost, adică care se sustrag de la injoncțiunile ideologice ale oligarhiei, o fac pentru că sunt manipulați din exterior. Dacă ar fi informați corect, ar fi vaccinați împotriva derapajului populist.

Este mai ușor să răsturnăm un scrutin în Carpați decât pe malul Potomacului. Din acest punct de vedere, anularea alegerilor din România are valoare de test

În acest context am văzut dezvoltarea unei dorințe explicite de a controla rețelele sociale, care a permis preferințelor populare să se contureze în afara filtrelor și practicilor de încadrare ale sistemului media oficial. Mai mult, în ianuarie 2024, la Davos, Ursula von der Leyen  a declarat că dezinformarea este pericolul numărul unu al timpului nostru. Cu toate acestea, am înțeles rapid că oligarhia numește dezinformare orice narațiune a evenimentelor actuale care contrazice marea narațiune globalistă și diversă. Orice poveste care jignește ideologia dominantă va fi considerată dezinformatoare și plină de ură.

Mai mult, argumentul folosit pentru anularea alegerilor din România seamănă îndeaproape cu argumentul folosit pentru a delegitima recenta victorie a lui Donald Trump, care s-ar datora în esență forței de lovitură a lui X și rolului jucat de Elon Musk în campanie. Cu toate acestea, este mai ușor să anulați o alegere în Carpați decât pe malurile Potomacului. Din acest punct de vedere, anularea alegerilor din România reprezintă un test, iar această țară s-a transformat într-un laborator al unei guvernări post-democratice, aflate sub tutela europenistă. De asemenea, poate fi văzută ca un avertisment.

Pentru că aceasta este întrebarea: odată ce oamenii au votat incorect, în ciuda instrucțiunilor clare, ce ar trebui să facem? După cum a povestit Boris Johnson în memoriile sale, elitele britanice au făcut totul pentru a se asigura că votul pentru Brexit este lipsit de consecințe concrete. De asemenea, radicalizarea frontului republican la ultimele alegeri legislative franceze a corespuns unei diversiuni interne și unei preluari a sistemului electoral de către un cartel de partide care doreau cu orice preț să împiedice venirea la putere a taberei naționale. Logica „cordon de santé” aplicată în Germania combinată cu amenințările cu interzicerea AfD este de aceeași natură.

Peste tot în Occident asistăm la radicalizarea tehnicilor de neutralizare a mecanismelor democratice. Sistemul, atâta timp cât îl numim așa, nu se mai ascunde. În România, a vrut să dea un exemplu, și nimic nu ne împiedică să credem că va lovi din nou, în cazul unor noi victorii populiste. Comparația dintre UE și URSS este din nou necesară. La fel ca în vremea doctrinei Brejnev, țările care îi aparțin sunt autonome în măsura în care nu se îndepărtează de un anumit perimetru ideologic, care se îngustează (multiculturalismul, imigraționismul, neofeminismul, guvernarea judecătorilor etc.) și care se pretinde a fi statul de drept. La fel, nu ne disociem, nici măcar marginal, de viziunea strategică a NATO, așa cum nu am părăsit Pactul de la Varșovia.

Să ne mărturisim totuși nedumerirea. În altă parte, astfel de manevre ar fi prezentate ca o lovitură de stat. În Europa, astăzi vrem să o vedem ca pe un angajament de salvare a democrației.