De ce justiția asistă fără să intervină la lovitura de stat? De ce nu se aud cătușele?

Judecătorii și procurorii sunt ultima linie de apărare a democrației. Doar ei pot salva România, aplicând legea fără teamă și fără influențe politice. Unde sunt dosarele împotriva celor care au capturat statul? Unde sunt anchetele împotriva mafiei care devorează țara? Dacă justiția tace, devine complice. România are nevoie de curajul lor acum, mai mult ca oricând.

Armata este garantul suveranității și al siguranței naționale. Rolul său nu este doar apărarea granițelor, ci și protejarea ordinii constituționale. De ce tace Armata în fața unui stat deturnat de interese de clan? Tăcerea sa ridică întrebări despre implicarea și responsabilitatea față de popor.

Serviciile de informații ar trebui să fie primele care detectează și opresc abuzurile de putere. Unde sunt avertizările lor? Sau sunt și ele subordonate intereselor politice? Dacă serviciile nu acționează, atunci cine mai apără statul de drept?

Ministerul de Interne, prin poliție și jandarmerie, trebuie să fie scutul cetățenilor, nu al mafiei politice. De ce nu vedem acțiuni ferme împotriva rețelelor de influență care subminează legea? Tăcerea Ministerului confirmă un sistem care protejează vinovații, nu cetățenii.

România are nevoie de acțiune, nu de pasivitate. Justiția, armata, serviciile și Ministerul de Interne au datoria de a interveni. Poporul așteaptă fapte, nu scuze.