26 septembrie. Sfântul Voievod Neagoe Basarab

Joi, 26 septembrie, în calendarul ortodox este pomenit Sfântul Voievod Neagoe Basarab, domnitor al Ţării Româneşti (1512-1521).

Ucenic al Sfântului Nifon al Constantinopolului, a cărui canonizare a și obținut-o, Sfântul Neagoe Basarab a fost voievod al Țării Românești și a acordat o atenție sporită Bisericii, ocupându-se, în același timp, cu o mare înțelepciune de planul diplomatic, potrivit Doxologia.

Sfântul Neagoe Basarab s-a născut la finalul secolului al XV-lea și a avut credința sădită în inimă de către mama lui, iar Mănăstirea Bistrița din Oltenia, ctitorie a străbunicilor săi, i-a fost școală duhovnicească.

Învățând de la Sfântul Nifon al Constantinopolului rugăciunea isihastă, Sfântul Neagoe a primit multe daruri de la Dumnezeu, fiind numit Domnitor și Voievod al Țării Românești, notează sursa citată.

Sfântul Neagoe Basarab a făcut donații generoase mănăstirilor, în timpul domniei sale fiind ctitorită Mănăstirea Curtea de Argeș. Totodată, Sfântul Neagoe Basarab a lăsat moștenire și prima creație de valoare universală a literaturii române, „Învățăturile către fiul lui, Theodosie”.

Sfântul Neagoe Basarab s-a mutat la Domnul la 15 septembrie 1521. Sfintele sale moaște au fost puse spre închinare la Mănăstirea Curtea de Argeș.

Proclamarea oficială a canonizării sale a avut loc la 26 octombrie 2008, în Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

***

„Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate să cade să cinsteşti şi să lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare şi bun şi milostiv şi Ziditorul nostru cel înţelept, şi zioa şi noaptea şi în tot ceasul şi în tot locul.

Şi să foarte cuvine să-l slăveşti şi să-l măreşti neîncetat, cu glas necurmat şi cu cântări nepărăsite, ca pre cela ce ne-au făcut şi ne-au scos din-tunérec la lumină şi den nefiinţă în fiinţă. O, câtă iaste de multă mila ta, Doamne, şi gândul şi cugetul tău, care ai spre noi oamenii! O, mare taină şi minunată! O, cine va putea spune toate puterile tale şi lauda slavei tale! Dumnezeu, pentru mila sa cea multă, lăcui întru noi oamenii şi să arătă noao. Dumnezeu fu în ceriu şi om pre pământu şi într-amândoao desăvârşit. Şi pre om şi-l făcu fiiu iubit şi moştean împărăţiii sale. O, mare iaste taina înţelepciunii tale Doamne, care fu spre noi oamenii! Ni dar să mărim pre Dumnezeul nostru şi să strigăm dinpreună cu David, zicând: „Chiuiţi lui Dumnezeu, tot pământul, slujiţi lui Dumnezeu în veselie, intraţi înaintea lui cu bucurie şi cu veselie şi cu curăţie. Să ştiţi că acela ne-au făcut, iar nu noi, şi acela iaste Dumnezeul nostru şi noi suntem oamenii lui şi oile păşunii lui. Intraţi prin poarta lui în ispovedanie, în curţile lui, în cântări, mărturisiţi-vă lui şi lăudaţi numele lui, că iaste bun şi milostiv Domnul şi sfânt Dumnezeul nostru. Că iaste mila lui cea mare cu noi în véci, şi bunătatea lui cea multă“. Şi den nimic ne-au făcut de suntem şi făcu toate puterile céle făr’ de trupuri.

Dar pentru ce? Numai ca să lăudăm numele lui, cel ce ne-au făcut, Domnul domnilor şi Dumnezeul dumnezeilor. Adusune-au în arătarea şi în slava numelui său cel sfânt, ca să-l proslăvească îngerii în ceriurile céle de sus cu numele sfintei şi a începătoarei de viaţă troiţă. Aşijderea au tocmit şi firea fiinţii noastre ceii omeneşti şi ne-au dat minte şi cuvântu şi suflet îmbrăcate în trup, şi ne-au înfrumuseţat cu chip şi cu podoabă şi ne-au tocmit cu toate dichisile céle bune şi ne-au alcătuit trupul cu toate mădularile: cu gură, cu urechi, cu picioare, cu ochi şi cu mâini, ca acéstea toate să le întindem şi să le lărgim în lauda lui Dumnezeu, iar nu spre lucruri spurcate şi scârnave şi făr’ de lége, carile nu să cad.”

(Extras din „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”)