Justiția/MAFIA! O Justiție în slujba ostașului

Două completuri de judecată de la Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție nu au făcut publice motivări-cheie din dosare derivate din acuzația de plagiat în doctoratul președintului PNL, Nicolae Ciucă, deși, de la pronunțarea deciziilor, au trecut 6 luni, respectiv 11 luni.

În primul dosar, în care au avut loc 10 amânări de pronunțare, un judecător de la Curtea de Apel București a analizat modul în care alți doi judecători de la această instanță, cercetați anterior de Inspecția Judiciară la plângerea mai multor ONG-uri, au suspendat și, apoi, au anulat sesizările de plagiat depuse în 2022 pe motiv că fuseseră redactate greșit.

În al doilea dosar, Înalta Curte a răsturnat deciziile de la Curtea de Apel și a decis, prin hotărâre definitivă, faptul că acestea fuseseră întocmite corect. După ce G4Media.ro a solicitat o copie după motivarea acestei decizii, informațiile despre acest dosar au dispărut de pe site-ul Înaltei Curți.

Context

În ianuarie 2022, jurnalista Emilia Șercan a făcut public faptul că mare parte din teza de doctorat a lui Nicolae Ciucă, susținută în 2003, fusese plagiată. La scurt timp, la Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării au fost depuse mai multe sesizări care urmau să ajungă la Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), instituție abilitată să verifice suspiciunile.

Acest lucru nu a mai avut loc după ce, sub motivarea deschiderii unui dosar penal, procurorii de la Parchetul General au ridicat documentele necesare analizei, iar Ciucă a obținut din partea unor completuri de judecată de la Curtea de Apel București suspendarea efectelor sesizărilor (în martie 2022), respectiv anularea lor (iunie 2022).

Judecătoarea Ionela Tudor a suspendat sesizările invocând nevoia de stabilitate a țării și faptul că scandalul plagiatului servea intereselor adversarilor politici ai lui Ciucă. De asemenea, judecătorul Marius Iosif, cel care a anulat sesizările pe motiv că erau întocmite eronat, fusese numit, în trecut, de partidul condus de reclamantul Ciucă, în funcții publice.

El s-a pensionat la o lună după ce a dat soluția în acest dosar despre care au existat indicii că ar fi fost direcționat spre completul său de judecată prin Metoda ”Coperta”, o metodă care fentează repartizarea aleatorie și este menită ca unele dosare să ajungă la magistrați ”de casă”.

La mai mult de doi ani și jumătate de la dezvăluirea Emiliei Șercan, continuă să apară semne de întrebare legate de modul în care au abordat această temă instituțiile implicate și felul în care s-au derulat dosarele și anchetele de pe rolul instanțelor, respectiv parchetelor.

Curtea de Apel, șir de tergiversări

După motivarea controversată a judecătoarei Ionela Tudor și afinitățile liberale ale judecătorului Marius Iosif, Fundația Centrul de Resurse Juridice a depus o plângere la Inspecția Judiciară în numele a 14 ONG-uri.

Petenții au invocat faptul că judecătoarea Ionela Tudor a făcut evaluări ”cu privire la stabilitatea conducerii executive a statului, la cariera politică a reclamantului sau la credibilitatea partidului din care face parte în fața electoratului, ceea ce are putea fi o încălcare a Legii privind statutul judecătorilor și procurorilor”, precum și suspiciuni legate de posibile nereguli în sistemul de repartizare aleatorie a dosarului în cauză.

De asemenea, în plângere se mai arăta că în guvernarea PNL din perioada 2007-2008, judecătorul Iosif a fost numit într-un post de director în Ministerul Justiției și în cea de director al Administrației Naționale a Penitenciarelor, PNL fiind partidul reclamantului Nicolae Ciucă din dosarul judecat de acesta. Inspecția Judiciară a clasat rapid plângerea, dar Centrul de Resurse Juridice a apelat la o cale legală și, în septembrie 2022, a contestat decizia la Curtea de Apel București.

Derularea procesului a fost extrem de lungă: primul termen a avut loc după 6 luni, în martie 2023, iar cauza a rămas în pronunțare pe 17 noiembrie 2023. Au urmat 10 amânări de pronunțare, decizia fiind anunțată de-abia pe 8 martie 2024, atunci când completul de judecată condus de judecătoarea Ana Maria Mocanu a respins acțiunea Centrului de Resurse Juridice. Acesta poate depune, însă, recurs, dar numai în termen de 15 zile de la primirea motivării.

Au trecut peste 6 luni de la pronunțarea din martie 2024 și redactarea motivării nu este gata. Într-un răspuns din 21 august 2024, Biroul de Presă al Curții de Apel București a transmis că ”din cauza volumului mare de activitate la nivelul completului de judecată (…) dosarul (…) se află în curs de redactare. De asemenea, vă informăm că au fost dispuse măsuri specifice pentru asigurarea condițiilor optime de urgentare a redactării deciziei (…) și comunicării de îndată a acesteia.”

Răspunsul este semnat de purtătorul de cuvânt al Curții, care este chiar judecătoarea Ionela Tudor. La momentul deciziei la care a suspendat efectele sesizărilor ea era detașată la Curtea de Apel de la Tribunalul București, dar, în scurt timp, a obținut un post la Curte. Ulterior, la această instanță a fost înființată o secție nouă, la șefia căreia a fost numită chiar ea.

Georgiana Iorgulescu, la momentul depunerii plângerii director executiv al Centrului pentru Resurse Juridice, a afirmat că nu-și explică nici repetatele amânări de pronunțare și nici întârzierea redactării motivării: ”Țin minte că dădeam refresh încontinuu (pe portalul instanțelor pentru a afla decizia n.r.). Nu mă așteptam să dureze atât de mult, acesta nu este un dosar greu de motivat”.

În mediul juridic, Curtea de Apel București este percepută drept un fief al influentei judecătoare Lia Savonea, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii. În prezent magistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, Savonea este văzută ca lider al unei tabere anti-reformiste din Justiție și ca favorită pentru a prelua șefia instanței supreme în 2025.

Am cerut motivarea, a dispărut tot

După ce judecătorul Marius Iosif a decis, pe fond, că sesizările au fost redactate greșit, Ministerul Educației și Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării au depus apel care a ajuns pe masa unui complet de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe 31 octombrie 2023, surpriză: prin decizie definitivă, completul a stabilit că sesizările erau corecte (fără efect în privința analizei la CNATDCU deoarece, în timpul acestor procese, Curtea Constituțională și Ministerul Educației au luat de la acest organism posibilitatea verificării tezelor de doctorat plagiate).

Au trecut aproape 11 luni de la decizie și nici până acum nu a fost făcută publică decizia de la Înalta Curte pentru a se vedea cum au fost combătute argumentele inițiale ale judecătorului Marius Iosif.

Pe data de 28 august 2024, Biroul de Presă al Înaltei Curți a transmis că decizia este redactată și că dosarul nu a fost returnat instanței de fond (Curtea de Apel București) deoarece ”nu au fost restituite, încă, la dosar, dovezile referitoare la procedura de comunicare a deciziei către părțile litigante”. Ulterior, reporterul G4Media.ro a trimis o altă adresă, în care a solicitat o copie după decizie, dar, în cursul zilei de ieri, Biroul a răspuns că aceasta ”urmează a fi publicată, în format anonimizat, pe portalul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la secțiunea Jurisprudență, după restituirea dovezilor de comunicare a acesteia (…)”.

Între timp, în perioada dintre trimiterea celei de-a doua adrese de către G4Media.ro și primirea răspunsului, dosarul și informațiile publice adiacente (data termenelor, încheieri de ședință, părți, minuta deciziei) au dispărut din secțiunea dedicată de pe site-ul Înaltei Curți.

Sarabanda misterelor din acest caz

Au existat și alte aspecte ciudate în relație cu efectele dezvăluirii din ianuarie 2022:

Jurnalista Emilia Șercan a acuzat existența unei operațiuni de kompromat la adresa sa, plângerile penale depuse de aceasta fiind clasate în mod suspect. Recent, un judecător a redeschis una dintre anchete  scriind în motivare că ”Probele pe care procurorul și-a întemeiat soluția (de clasare n.r.) au fost declarațiile intimaților și ale petentei, evaluate subiectiv”. Procurorul de caz a fost ulterior promovat la Parchetul General

O anchetă deschisă de Parchetul General pentru abuz în serviciu și fals informatic legat de modul în care a avut loc repartizarea dosarului către completul lui Marius Iosif a fost clasată pe 4 ianuarie 2024. La câteva zile după închiderea anchetei, în ciuda avizului negativ al secției de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, procurorul de caz Mihaiela Iorga Moraru a ajuns șefa secției de combatere a corupției din DNA, fiind propusă de ministrul PNL al Justiției, Alina Gorghiu, subordonată pe linie de partid lui Nicolae Ciucă

Apelul Ministerului Educației și UEFISCDI la decizia din martie 2022 a Ionelei Tudor de suspendare a efectelor sesizărilor de plagiat a fost respins de Înalta Curte pe 19 ianaurie 2023, ca tardiv, fiind depus în afara termenului legal. Astfel, judecătorii nu au mai analizat motivele recursului, ”pe fond”, acțiunea fiind respinsă ”pe excepție”. UEFISCDI a explicat că motivarea deciziei Ionelei Tudor – pas obligatoriu de luare la cunoștință pentru a depune apel – s-a rătăcit, fiind recepționată la poartă de o persoană pe nume VB care nu este angajata UEFISCDI și nu avea atribuții de primire corespondență pentru instituție

Un alt dosar penal aflat pe rolul Parchetului General și deschis la puțin timp după articolul Emiliei Șercan, a fost clasat după mai mult de un an, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, iar în cazul unei a doua infracțiuni, cea de uz de fals în formă continuată procurorul a constatat că fapta nu există. ”Singura consecință a deschiderii dosarului penal pentru o faptă demult prescrisă: instituțiile academice – universitatea la care premierul și-a susținut doctoratul respectiv CNATDCU – s-au aflat în imposibilitatea de a analiza acuzațiile de plagiat și de a da un verdict, întrucât procurorul de caz a ridicat de la sediile celor două instituții întreaga documentație, atât în original cât și în copie”, a scris Emilia Șercan la momentul clasării

Comisia de Etică a Universității Naționale de Apărare, unde și-a susținut Ciucă teza în 2003 și care are acum abilitarea să verifice suspiciunile de plagiat, nu a anunțat nici până acum rezultatele verificărilor, deși, în ianuarie 2022, anunțase că are dosarul în lucru.

Planurile lui Ciucă pentru Justiție

Candidat la Președinția României din partea PNL la alegerile prezidențale din acest an, Nicolae Ciucă a publicat recent o carte autobiografică – ”În slujba țării” (variantă de titlu anterioară ”Un ostaș în slujba țării”) – în care și-a povestit viața, precum și o parte din intenții dacă va deveni primul om în Stat.

El nu a făcut nici o referire la scandalul de plagiat în care a fost implicat, dar, privitor la domeniul Justiției a scris:

”Astfel, cred că este inadmisibilă folosirea instituțiilor judiciare pentru reglarea conturilor politice sau de afaceri. Influențele politice în justiție sunt toxice. Magistrații trebuie să respecte cu rigurozitate incompatibilitățile de orice natură indicate în statutele lor profesionale și să limiteze la minim relațiile cu mediile politice. Firește, magistrații au simpatii politice sau sensibilități ideologice. Ei sunt, însă, obligați să se abțină de la orice manifestare în acest sens. Când spun orice manifestare, mă refer la orice acțiune publică, fie că este legată de o cauză anume ori nu, din care se poate deduce o susținere pentru un partid politic ori pentru o anumită ideologie. De asemenea, mecanismele profesionale de protecție a ingerințelor de ordin politic trebuie revizuite și eficientizate. (…) În ceea ce-i privește pe politicieni, nu voi ezita să intru în confruntare politică direct cu orice membru al clasei politice, indiferent de funcția sau ori de formațiunea din care provine, dacă voi afla că încearcă să se folosească de puterea sa pentru a influența justiția.”