Impostorul Geoană vrea și el la președinție! Personaj dubios promovat intens de cercurile influente ale fostei Securități

Mircea Geoană, cunoscut pentru cariera sa politică lungă și controversată, a declarat recent că își dorește să candideze din nou la președinția României. Această veste nu face decât să stârnească o serie de întrebări asupra trecutului său îndoielnic și a legăturilor sale politice de-a lungul timpului, în special cu cercurile influente ale fostei Securități și cu Ion Iliescu, simbolul postcomunismului românesc.

Geoană a fost perceput ca un tehnocrat politic la începutul carierei sale, ocupând funcții importante în diplomație, printre care cea de ambasador al României în Statele Unite, și ulterior, ministru de externe. Însă, dincolo de imaginea de diplomat abil, a fost asociat mereu cu un sistem politic moștenit din vechile structuri ale regimului comunist. Una dintre cele mai controversate legături este relația sa cu Ion Iliescu, fostul președinte și figură centrală în transformarea României după 1989, dar și un personaj care a beneficiat de sprijinul structurilor securiste și neocomuniste.

Geoană nu și-a ascuns loialitatea față de Iliescu și influența sa asupra carierei proprii, fiind considerat o „creație” a acestuia. Legăturile cu Securitatea vin mai ales prin faptul că el a fost promovat în cercurile de putere controlate de figuri care au făcut tranziția de la comunism la democrație mimată, fără a rupe complet cu vechiul aparat represiv. În plus, Geoană a fost și este acuzat că a fost sprijinit de oameni din fosta Securitate în momente cheie ale carierei sale.

Candidatura lui Geoană pentru președinție ridică astfel mari semne de întrebare. Deși încearcă să se prezinte ca un politician reformist și moderat, el este adânc înrădăcinat în sistemul politic creat de cei care au contribuit la perpetuarea influenței securiștilor în România postcomunistă. În plus, lipsa de succes a încercărilor sale anterioare de a obține funcția supremă – înfrângerea sa notabilă în 2009 împotriva lui Traian Băsescu – arată că publicul românesc nu uită atât de ușor conexiunile dubioase și greșelile trecutului.

Acum, în 2024, ambițiile lui Geoană nu fac decât să confirme o realitate tristă a politicii românești: aceea că figuri controversate, cu legături îndoielnice și un trecut încă neclarificat, revin constant în prim-planul vieții publice, în locul unei clase politice cu adevărat noi și transparente. Românii ar trebui să se întrebe: poate o astfel de figură să reprezinte schimbarea autentică de care România are nevoie?

Această candidatură, dincolo de ambiția personală a lui Mircea Geoană, sugerează o perpetuare a vechilor structuri și un eșec în reformarea reală a politicii românești.