O lecție de viață

De cele mai multe ori, în graba zilei, trecem pe lângă lucrurile frumoase de lângă noi și ratăm șansa de a ne hrăni sufletul cu frumosul de care avem cu toți nevoie.

O adevărată lecție de viață am găsit, pe Facebook, într-un dialog surprinzător între un copil de doar 8 ani, Matei, și un lider de partid, europarlamentarul Claudiu Târziu.

O postare care te pune pe gânduri și care îți reamintește lecția Micului Prinț: „Bine nu se vede decât cu inima. Esențialul e invizibil pentru ochi”.

Vă invităm să citiți cu inima următorul dialog, postat de Claudiu Târziu:

„Dialog cu Matei, un băiat de 8 ani, foc de deștept, despre modestie.

– De ce să fii modest într-o lume în care contează doar cum te „vinzi”? – m-a întrebat el.

– Pentru că, oricît de grozav ai fi, ești doar un om, cu defecte și calități, iar prin comparație mereu vor fi alții mai buni ca tine. E vorba de propria conștiință și cum te plasează ea.

– Deci, dacă te lauzi, greșești?

– Da. Întîi pentru că te plasezi atît de sus încît și așteptările tale de la tine sînt mai mari decît poți realiza, iar cînd eșuezi, căderea va fi mai dureroasă, frustrarea mai mare și timpul de refacere mai lung.

Apoi, pentru că atunci cînd te dai mare îi provoci pe ceilalți să te critice, să-ți arate că nu ești atît de bun pe cît te crezi, și întotdeauna vor găsi motive să o facă.

– Și-atunci cum te faci remarcat, ca să poți avea parte de ceea ce meriți? Cei cuminți și care sînt la locul lor nu vor fi niciodată apreciați.

– Nu vor avea valoare în fața celor fără valoare. Ceilalți îi vor prețui întotdeauna pe cei modești.

În plus, e mai bine să-i surprinzi pe toți cu ale tale calități, pe care nu le bănuiesc, decît să creadă că poți mai mult decît poți și să fie dezamăgiți.

Evident, această recunoaștere vine în timp și numai de la oamenii care într-adevăr contează. Trebuie deci să ai răbdare și să-i recunoști pe oamenii cu adevărat importanți pentru tine.

– Ție ți s-a întîmplat să obții ceva prin modestie?

– Cînd aveam 7 ani și am mers în prima mea tabăra de vară, un profesor m-a pus în fruntea tuturor, pentru că m-a văzut renunțînd în favoarea unui coleg, pe care abia îl cunoscusem, la ceva ce era dreptul meu. Atunci mi-am dat seama de valoarea modestiei.

– De ce nu ne învață lucrurile astea la școală?

– Le veți învăța și dacă nu vi le va spune nimeni.”