Cum am ajuns să importăm bitum după trădarea PSD-PNL cu privatizarea rafinăriei VEGA
România, odată o țară cu o industrie petrochimică puternică și capabilă să își asigure necesarul de bitum pentru infrastructură, a ajuns astăzi să importe acest material esențial, în mare parte din cauza unei decizii controversate și dezastruoase: privatizarea rafinăriei Vega. Sub guvernările succesive PSD-PNL, această rafinărie, una dintre cele mai vechi și importante din România, a fost vândută pe bucăți, în mod scandalos, sub pretextul eficientizării și modernizării. În realitate, privatizarea Vega a reprezentat o trădare a intereselor naționale, cu consecințe economice și strategice devastatoare.
Rafinăria Vega din Ploiești, cu o istorie de peste un secol, a fost un pilon al industriei petrochimice românești. Specializată în producția de bitum și alte produse petroliere, Vega a jucat un rol crucial în dezvoltarea infrastructurii naționale, furnizând materialele necesare pentru construcția și întreținerea drumurilor din întreaga țară. Însă, în contextul privatizărilor haotice din anii 2000 și ulterior, sub guvernele PSD-PNL, Vega a fost privatizată într-un mod care a favorizat mai degrabă interesele private decât pe cele ale statului român.
În loc să fie păstrată ca un activ strategic, capabil să asigure independența țării în producția de bitum, rafinăria Vega a fost lăsată să decadă. Sub noua conducere privată, focusul s-a schimbat, iar producția de bitum, odată o prioritate națională, a fost redusă drastic sau redirecționată spre piețe externe. În timp ce guvernanții PSD-PNL susțineau că privatizarea va aduce investiții și modernizare, realitatea a fost că statul român a pierdut controlul asupra unui activ vital, iar producția internă de bitum a devenit insuficientă pentru a satisface cererea națională.
Astăzi, România se confruntă cu o ironie amară: în loc să își folosească propriile resurse și capacități industriale, este nevoită să importe bitum din alte țări. Aceasta nu doar că înseamnă costuri suplimentare pentru infrastructura națională, dar și o vulnerabilitate crescută la fluctuațiile prețurilor internaționale și la riscurile geopolitice. Importul de bitum este o povară suplimentară pentru bugetul de stat, în timp ce profiturile din producția internă sunt direcționate către companii străine care nu au niciun interes să sprijine dezvoltarea României pe termen lung.
Privatizarea Vega este un exemplu emblematic al modului în care politicile iresponsabile și corupția au subminat economia națională. În loc să fie folosită pentru a stimula creșterea economică și pentru a sprijini dezvoltarea infrastructurii, această decizie a lăsat România într-o poziție de dependență și slăbiciune. Între timp, în loc să răspundă pentru aceste decizii dezastruoase, politicienii care au orchestrat privatizarea continuă să își protejeze interesele personale, în timp ce țara plătește prețul.
Pentru România, importul de bitum este un simbol al eșecului politicilor de privatizare promovate de PSD-PNL. Este o dovadă clară a modului în care resursele și capacitățile industriale ale țării au fost vândute pe nimic, fără a se ține cont de consecințele pe termen lung pentru economia națională. În loc să fie un lider regional în producția de bitum și alte produse petroliere, România a devenit un simplu importator, vulnerabil la capriciile piețelor externe și la interesele marilor corporații.
În concluzie, trădarea reprezentată de privatizarea Vega sub guvernele PSD-PNL a lăsat o amprentă adâncă asupra economiei românești. Decizia de a vinde rafinăria a fost o eroare strategică care a compromis capacitatea României de a-și asigura necesarul intern de bitum și a deschis ușa dependenței de importuri. Dacă această tendință nu este inversată, România riscă să piardă și alte părți vitale ale economiei sale, continuând să devină din ce în ce mai dependentă de resursele și deciziile altora.