Connect with us

21 ani de la trecerea la Domnul a părintelui Constantin Galeriu, unul dintre cei mai mari duhovnici ai neamului românesc

Sâmbătă, 10 august, se împlinesc 21 ani de la trecerea la Domnul a părintelui Constantin Galeriu, unul dintre cei mai mari duhovnici pe care i-a dat pământul românesc.

Părintele Constantin Galeriu, pe numele la naştere Costachi Galeri, a văzut lumina zilei la 21 noiembrie 1918, în satul Răzeşi, comuna Răcătău, judeţul Bacău, părinţii săi fiind Neculai şi Elisabeta Galeri, scrie Agenția Rador.

După ce a frecventat școala primară din comuna natală, în perioada 1930 – 1938 a urmat Seminarul „Sf. Gheorghe” din Roman, apoi a fost admis la Facultatea de Teologie din Bucureşti.

Pe perioada facultăţii a devenit cântăreţ la Biserica Zlătari şi secretar de redacţie al săptămânalului Ortodoxia, condus de părintele Toma Chiricuţă, marele predicator bucureştean al epocii interbelice.

În anul 1942 a absolvit Teologia, lucrarea sa de licenţă intitulată „Îndumnezeirea omului” fiind realizată sub îndrumarea lui Nichifor Crainic.

La 1 noiembrie 1942 este trimis pe front, ca militar în termen, apoi este lăsat la vatră în mai 1943, când este hirotonit preot la Parohia Podul Văleni, comuna Poenarii Burchii, din județul Prahova.

Tot în 1943, s-a căsătorit cu Argentina-Cristina Vărgatu, care avea să-i dăruiască patru băieţi: Narcis, Rodion, Ciprian şi Serafim.

Între anii 1947-1973, a fost preot la biserica „Sf. Vasile” din Ploieşti, dar deja el devenise incomod regimului politic din ţara noastră.

Potrivit sursei citate, la 12 noiembrie 1949, părintele Galeriu a fost arestat de Securitate, apoi a fost condamnat la trei luni închisoare pentru ascunderea unui lider politic liberal din Prahova. Din acest motiv autoritățile s-au confruntat cu protestele credincioșilor de la Biserica „Sfântul Vasile” din Ploiești.

În 6 august 1952, părintele Constantin Galeriu este arestat din nou și trimis în ancheta Securității din Ploiești. A primit o detenție administrativă de 60 de luni de muncă obligatorie, fiind închis în mai multe penitenciare şi în lagărul de muncă Peninsule, la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

A fost eliberat la 26 octombrie 1953, revenind în mijlocul familiei și al credincioşilor de la Biserica „Sfântul Vasile cel Mare” din Ploiești.

În anul 1973 a obţinut titlul de Doctor în Teologie, cu teza „Jertfă şi răscumpărare”, apoi a fost, în anii 1973-1974, „preot spiritual” şi mai apoi lector (1974-1977) la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti.

Începând cu 1 mai 1975 a început să slujească la biserica „Sf. Silvestru” din Bucureşti, devenind preot-paroh, iar în perioada 1977-1991 a fost profesor titular la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti.

La 1 ianuarie 1990 a fost numit vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

În anul 1992 a fost numit profesor consultant conducător de doctorat la Universitatea din Bucureşti, apoi, după pensionare, a activat ca profesor la Universitatea „Valahia” din Târgovişte şi la Facultatea de Drept a Universităţii Ecologice din Bucureşti.

A publicat numeroase volume, precum „Jertfă şi răscumpărare – în 1973, reeditată în 1991 – „Dialoguri de seară. Părintele Galeriu în dialog cu Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Sorin Dumitrescu” – în 1991, „Tâlcuiri la mari praznice de peste an: 22 de modele omiletice” – în 2001, „Tâlcuiri la „Tatăl Nostru” – în 2002, „Cu Părintele Galeriu între Geneză şi Apocalipsă. Convorbiri realizate de Dorin Popa” – în 2002, sau „Cartea celor nouă Fericiri” – în 2004. De asemenea, a publicat un număr apreciabil de studii şi articole în periodice din ţară şi din străinătate.

A participat activ la activitatea unor organizaţii caritabile, fiind membru fondator şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Filantropice Medicale „Christiana”, preşedinte al Fundaţiei „Elena Doamna”, preşedinte al aşezământului „Sf. Stelian” care s-a înfiinţat pentru ocrotirea copiilor străzii, a fost membru fondator şi preşedinte de onoare al Asociaţiei „Delphi”, care a pornit la drum cu scopul de a ajuta la recuperarea bolnavilor psihic.

Pentru activitatea sa de excepţie a fost recompensat cu numeroase şi prestigioase premii şi distincţii: Premiul Senatului Universităţii din Bucureşti – în anul 1942, premiul revistei Flacăra – în 1990, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Ecologice din Bucureşti – în 1992, Diploma de Onoare a Societăţii Academice „Titu Maiorescu” – în 1993, precum şi mai multe distincţii bisericeşti.

Părintele Constantin Galeriu a trecut la Domnul în seara zilei de 10 august 2003.

La 13 august 2003, a avut loc ceremonia religioasă a înhumării, condusă de Patriarhul Teoctist, la care au participat aproape toţi ierarhii aflaţi atunci în fruntea Bisericii Ortodoxe Române, şi peste o sută de preoţi din ţară şi străinătate. După slujbă, a avut loc înmormântarea, cu onoruri militare, în curtea bisericii Sf. Silvestru, unde a slujit părintele în ultimii 30 de ani.

 

 

Facebook