29 iunie. Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Biserica Ortodoxă sărbătorește la 29 iunie pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, doi stâlpi ai bisericii noastre, notează Basilica.ro.

Sfântul Apostol Petru era originar din Betsaida (în Galileea Palestinei). Era fiul lui Iona și fratele mai mare al Sfântului Apostolul Andrei, cel întâi-chemat. Numele său din părinți era Simon. Căsătorindu-se cu fiica lui Aristobol (fratele Sfântului Apostol Barnaba) s-a mutat în Capernaum, un oraș așezat pe malul lacului Ghenizaret care era bogat în pește și de aici a deprins și meseria de pescar.

Numele de Petru l-a primit de la Însuși Domnul Iisus Hristos, care s-a uitat la el și i-a spus „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chefa (ce se tâlcuiește: Petru)” (Ioan 1, 42). Petru i-a făgăduit Mântuitorului Iisus Hristos că Îl va iubi întotdeauna, dar în timpul patimilor Lui, s-a lepădat de trei ori, nerecunoscând în fața gărzilor că îl cunoaște pe Domnul Iisus Hristos. Imediat s-a căit de fapta sa și a început să plângă amar. Iisus a prezis dinainte că Petru se va lepăda de El de trei ori în Joia mare. Greșeala i-a fost iertată, căci după Învierea Sa, Mântuitorul s-a arătat Apostolilor și l-a întrebat pe Petru de trei ori dacă îl iubește.

Cel ce a zis în Joia Mare de trei ori că nu-L cunoaște, acum spune de trei ori: „Doamne, Tu știi toate. Tu știi că Te iubesc”, iar Iisus i-a zis: „Paște oile Mele” (Ioan 21, 17), reașezându-l în misiunea de apostol. După Înălțarea Mântuitorului la cer și Pogorârea Sfântului Duh, plin de curaj și de Duh Sfânt, Sfântul Apostol Petru a propovăduit pe Hristos în Țara Sfântă, în orașele din Asia Mică și a ajuns până la Roma împăraților păgâni (în jurul anului 57 d. Hr.). În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de către împăratul Nero, după incendierea Romei în anul 64 d. Hr., a fost arestat împreună cu Apostolul Pavel. Sfântul Petru a fost condamnat la moarte și executat prin răstignire pe cruce cu capul în jos (la cererea lui, spre a se deosebi de modul răstignirii lui Iisus Hristos), în anul 67 d. Hr., lângă fostul circ al lui Caligula din afara zidurilor de atunci ale Romei.

Sfântul Apostol Pavel s-a născut între anii 1-5 d. Hr. în orașul Tars, capitala provinciei Cilicia (Asia Mică), fiind numit la naștere Saul. Tatăl său era evreu -fariseu. Înainte de a veni în Tars locuise în Roma și obținuse dreptul de cetățenie romană. Saul a fost elev al învățatului rabin Gamaliel. După studiile îndrumate de marele rabin, Saul devine cel mai strălucit discipol al acestuia, având calități intelectuale deosebite, precum și zeul și fanatismul religios al unui fariseu. De aceea, Saul a fost un aprig urmăritor al creștinilor, fiind prezent la lapidarea Sfântului Apostol Ștefan, Întâiul-Mucenic (Fapte 7, 58). În anul 33 Saul cere aprobarea marelui preot Caiafa pentru a pleca la Damasc în urmărirea creștinilor. Faptele Apostolilor arată prefacerea sufletească a lui Saul, prigonitorul creștinilor, în Pavel, apostolul lui Hristos. În timp ce se afla pe cale o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată.

Și, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Și Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești. Greu îți este să izbești cu piciorul în țepușă. Și el, tremurând și înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voiești să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci. Iar bărbații, care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriți, auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni (Fapte 9, 1-22). Aflat de Apostolul Anania, în urma unei vedenii dumnezeiești, Saul își regretă faptele și este botezat de Anania.

Curând după convertire, Saul își schimbă numele în Pavel, iar mai târziu a fost inclus în ceata Apostolilor. Pavel a propovăduit Evanghelia pe o zonă foarte întinsă, din Arabia până în Spania, atât la evrei, cât și la păgâni. Pavel și-a petrecut viața de creștin în suferință și lucrând pentru Hristos, înființând și organizând Biserici pretutindeni. A atins o așa stare de îmbunătățire încât spune Bisericii din Galatia: nu eu, ci Hristos trăiește în mine (Galateni 2, 20). Sfântul Pavel a fost martirizat împreună cu Sfântul Apostol Petru, în timpul împăratului Nero, prin decapitare.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel ocrotitori ai celor privați de libertate

Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt considerați ocrotitori ai celor privați de libertate din România, deoarece în penitenciare ajung oameni care au greșit față de Dumnezeu, precum acești doi corifei ai Ortodoxiei. Sfântul Petru s-a lepădat de El, iar Sfântul Pavel i-a prigonit pe creștini, dar după căință puternică au fost iertați, de aceea ei reprezintă un exemplu de iertare și încredere în bunătatea lui Dumnezeu pentru cei care greșesc. De asemenea, cei doi Sfinți Apostoli au fost închiși, nu pentru că au făcut ceva rău, ci pentru vina că L-au mărturisit pe Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu și Mântuitor al oamenilor.