Firmele care distrug pădurile din România: IKEA nu e singura

Ines Gavriluț se ocupă de Europa de Est la organizația neguvernamentală Bruno Manser Fonds (BMF). Înființată inițial pentru salvarea pădurilor tropicale, organizația analizează între timp și defrișările din România (Interviu pentru DW)

DEUTSCHE WELLE: Într-unul dintre răspunsurile oficiale oferite de IKEA după raportul publicat de Agent Green și Bruno Manser Fonds referitor la dezastrul ecologic pe care îl patronează această companie, se vorbește despre un dialog între reprezentanții organizațiilor de mediu și cei ai IKEA. A început un astfel de dialog? Ar putea duce undeva?

Ines Gavriluț – Da, dialogul a început și credem că poate da rezultate, nu în ultimul rând datorită documentarelor apărute recent, care au crescut gradul de conștientizare și atenția publică asupra acestor probleme. Dar aici trebuie să fac o precizare. Nu vrem să creăm impresia că IKEA este singura companie responsabilă de degradarea pădurilor din România și nici pe departe cea mai rea din industria mobilei. Dar este un jucător important, creează trenduri pentru întreaga industrie și ar trebui să fie un lider de bune practici, un motor al schimbării la nivel mondial. Pe 6 iunie am avut prima întâlnire cu conducerea Ingka Investments și reprezentanți ai departamentelor relevante din Grupul Ingka (cel mare francizor IKEA) și din IKEA la sediul grupului Ingka din Leiden, Olanda. Au dat dovadă de deschidere în abordarea acestor probleme. Am propus vizite pe teren, măsuri specifice și proiecte pilot pentru a asigura un management forestier responsabil, cu viziune pe termen lung. Vom continua dialogul cu o discuție tehnică.

DW – Grupul Ingka și IKEA susțin că nu dețin păduri virgine în România, dar din analiza Dvs rezultă că unele dintre pădurile lor, de pildă cea care face parte din aria protejată numită Natura 2000 Penteleu, are atât zone de păduri primare, cât și seculare, care între timp s-au degradat din cauza exploatării forestiere. Ce-ar trebui să facă statul?

Ines Gavriluț – Aici trebuie diferențiat între legislația românească și direcția strategică a Uniunii Europene. România aplică criterii și definiții mult mai stricte decât cele ale UE, ceea ce a limitat protecția strictă la cele 72.279,43 de hectare incluse în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasi-virgine din România. Asta în condițiile în care studii științifice, de exemplu Biriş și Veen (2005), au identificat suprafețe mult mai mari. Studii mai recente au identificat peste 500.000 ha de păduri potențial primare și seculare și chiar 700.000 ha de păduri cu valoare ridicată de conservare. Deci ce se întâmplă cu restul de la 72.279,43 ha? Sigur, atât s-a putut până acum, dar vedem că nu este suficient, că obiectivele și legislația trebuie revizuite. Până la urmă, prin strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, țările membre s-au angajat să pună sub protecție 30% din suprafața terestră a UE, din care 10% să fie sub protecție strictă, există și obiectivul separat de 30% și pentru mediul maritim. În cei 10% trebuie să fie incluse toate pădurile primare și seculare rămase în UE iar restul pădurilor trebuie și ele sporite în suprafață și reziliență. Sigur că pădurile primare și seculare trebuie mai întâi definite, identificate, cartografiate și sunt demersuri în acest sens. Comisia Europeană a elaborat linii directoare pentru definirea, cartografierea, monitorizarea și protejarea strictă a pădurilor primare și seculare din UE. Strategia cere ca ele să nu fie deteriorate până când începe să se aplice regimul de protecție. Mai mult, liniile directoare ale Comisiei precizează că pădurile primare și seculare care corespundeau definițiilor după 20 mai 2020 (când a fost publicată Strategia UE pentru biodiversitate), dar care între timp și-au pierdut caracteristicile din cauza activității umane, trebuie, de asemenea, să fie strict protejate pentru a se reface. În conformitate cu principiul precauției, statele membre ar trebui să protejeze fără întârziere și în mod strict acele zone forestiere pentru care există o mare probabilitate, pe baza informațiilor disponibile în prezent, ca acestea să corespundă definițiilor și criteriilor stabilite în aceleași linii directoare.

Pădurile seculare sunt definite ca fiind arborete sau zone forestiere formate din specii de arbori nativi care au dezvoltat, în principal prin procese naturale, structuri și dinamici asociate în mod normal cu fazele de dezvoltare târzie ale pădurilor primare sau neperturbate de același tip. Semnele fostelor activități umane pot fi vizibile, dar acestea dispar treptat sau sunt prea limitate pentru a perturba semnificativ procesele naturale. Într-adevăr, potrivit estimărilor noastre, pădurea proprietate Ingka din Penteleu din aria protejată Natura 2000 cu același nume cuprinde mari suprafețe ce încă îndeplinesc criteriile UE pentru păduri primare și seculare: parcele cu vârste medii de 150, 160, 170 de ani, cu consistențe de 0,8 – 0,9, fără intervenții antropice sau cu intervenții minore în trecut (ex. tăieri de igienă). Unele dintre aceste parcele au fost deschise spre intervenții și descalificate de la protecție strictă. Mai mult, avem parcele din aceeași pădure în care s-au aplicat tăieri progresive și pădurea nu s-a mai regenerat în mod corespunzător, cu habitate degradate, specii periclitate. Insistăm deci asupra protecției stricte a pădurilor primare și seculare și pe protecția strictă sau parțială și a altor păduri cu valoare ridicată de biodiversitate. Sigur că trebuie și păduri de producție, trebuie lemn de foc, produse de lemn etc. Dar și pădurile protejate parțial și cele de producție trebuie gospodărite durabil, cu viziune pe termen lung, prin tăieri selective ce nu degradează pădurea, ce nu afectează abilitatea pădurii să se regenereze natural și nu periclitează speciile.

DW – Din Raportul făcut de Agent Green și Bruno Manser Fonds se înțelege că 90% din pădurile IKEA sunt exploatate intens, în ciuda faptului că majoritatea se suprapun sau sunt situate în vecinătatea unor arii naturale protejate. Această distrugere sistematică a pădurilor se face legal? Există o legislație care favorizează marile companii beneficiare ale lemnului ca materie primă?

Ines Gavriluț – Analiza noastră cuprinde circa 14.385,38 ha, însemnând ca. 28% din suprafața pădurilor deținute de Ingka Investments în România. Dar majoritatea dintre acestea se suprapun sau sunt situate în vecinătatea unor arii naturale protejate. Investigațiile pe teren au fost dublate de analiza amenajamentelor silvice și a altor documente, spre exemplu cele din SUMA (Sistemul de Urmărire a Materialului Lemnos, baza de date integrată care, atunci când funcționează bine, conține informații esențiale din domeniul silvic: ce se taie din păduri, unde se taie, unde pleacă lemnul, cine îl depozitează și cum este comercializat – n. red). S-au analizat mai mulți parametri, în principal cât și cum se taie, dar și starea de regenerare naturală a pădurii în urma exploatării, starea solului și starea generală a habitatelor. Ce s-a constatat la nivel de tipuri de management forestier și protecție? Din suprafața pădurilor Ingka analizate, cele 14.385,38 ha, circa 90% sunt destinate exploatării intensive (T3+; protecție limitată sau inexistentă, este permisă producția industrială de lemn pe scară largă); aproximativ 10% (1.433 ha) sunt în regim de intervenție moderată (T2; protecție parțială); și doar 0,05% (6,5 ha) se află în regim de protecție strictă (T1; management fără intervenție). (T1, T2 și T3 sunt categorii separate prevăzute de lege – n. red).

Pe baza analizei amenajamentelor silvice, pentru totalitatea proprietăților Ingka din România am constatat că aproximativ 90% sunt în regim de exploatare forestieră intensivă; aproximativ 8% sunt în protecție parțială; și doar 1% sunt în protecție strictă (restul de 1% sunt proprietăți fără pădure). În urma ultimei investigații, suspectăm cel puțin 50 de încălcări ale legislației UE sau naționale și practici necorespunzătoare de management forestier. Unele dintre aceste abateri au fost confirmate de Gărzile Forestiere competente. Cele neconfirmate au avut același rezultat: distrugerea sau degradarea pădurilor, degradarea habitatelor, periclitarea speciilor.

DW – De ce titlul ultimul Raport pe care l-ați dat publicității se intitulează „IKEA, ingenioasă pe dinafară, putredă pe dinăuntru”?

Ines Gavriluț – Pentru că reflectă ceea ce se întâmplă sub ochii noștri, dacă ne raportăm la pădurile din România, fie ele păduri ce alimentează lanțul de aprovizionare IKEA sau păduri ce au pe Ingka Investments ca proprietar și administrator. Totuși, nu suntem nicidecum împotriva industriei lemnului, nici a companiilor ca IKEA sau cele care urmează exemplul IKEA. Sigur că trebuie asigurate nevoile de lemn de foc, sigur că trebuie susținută industria lemnului și a mobilei (și mai ales industria românească), dar aceste lucruri pot și trebuie făcute fără a se recurge la degradarea și distrugerea pădurilor, a habitatelor, la înlocuirea lor cu plantații lipsite de biodiversitate. De aceea, cerem ca industria și companiile să adopte o perspectivă pe termen lung, să contribuie la frânarea crizelor actuale, cea climatică, cea a biodiversității, ce le amenință și pe ele cu dispariția. Deocamdată, de la vorbe la fapte este o diferență de la cer la pământ.

DW – IKEA folosește aceleași metode și în alte state europene?

Ines Gavriluț – Noi am investigat doar pădurile din România, deci nu pot să mă pronunț. Totuși, un raport recent Earthsight susține că furnizori IKEA din Ucraina au procurat lemn tăiat ilegal pentru produse IKEA comercializate în întreaga lume. Într-o altă investigație, Earthsight a ajuns la concluzia că lemnul din unele produse IKEA provine din tăieri ilegale în arii protejate din Rusia.

DW – IKEA are în România peste 50.000 de hectare de pădure, cine sunt ceilalți mari tăietori ai pădurilor României?

Romsilva precum și marile companii de prelucrare a lemnului care operează în România – Kronospan, HS Timber, Egger, Kastamonu – și cumpără lemn de la cele câteva mii de companii de exploatare.

DW – Ce modificări legislative ar trebui făcute pentru a proteja fondul forestier?

Ines Gavriluț – În primul rând, trebuie aliniată legislația din România cu legislația europeană, în mod special cu directivele „Habitate“ și „Păsări“, dar și cu strategia UE pentru biodiversitate 2030. În 2020, Comisia Europeană a deschis proceduri de infringement împotriva României din cauza încălcării dreptului comunitar în ceea ce privește tăierile ilegale și distrugerea habitatelor din siturile Natura 2000. În avizul motivat împotriva României privind Natura 2000, Comisia Europeană afirmă că autoritățile române gestionează pădurile, inclusiv prin autorizarea exploatărilor forestiere, fără a evalua în prealabil impactul asupra habitatelor protejate, așa cum se prevede în Directiva Habitate și în Directiva privind evaluarea strategică de mediu. În plus, există deficiențe în ceea ce privește accesul publicului la informațiile de mediu din planurile de gestionare a pădurilor. Comisia a constatat, de asemenea, că au fost pierdute habitate forestiere protejate în cadrul siturilor protejate Natura 2000, încălcându-se astfel directivele „Habitate“ și „Păsări“. Agent Green și alte organizații au făcut deja numeroase propuneri de modificări legislative pentru protejarea pădurilor și ameliorarea patrimoniului forestier al României, care este o chestiune de siguranță națională. Ele includ administrarea pădurii pe principii apropiate de natură, capabile să asigure durabilitatea economică, socială și conservarea biodiversității, precum creşterea aportului pădurilor României la atenuarea impactului schimbărilor climatice şi a diferitelor dezastre naturale. Exemple concrete includ creșterea protecției stricte și parțiale în conformitate cu obiectivele europene (minim 10% păduri strict protejate cu rol de conservare a biodiverstității și rezervor de carbon pentru combaterea schimbărlor climatice), promovarea exploatării forestiere aproape de natură și selective (tăieri grădinărite și cvasi-grădinărite) în locul exploatării intensive, fructificarea potențialul de ecoturism.

DW – Ați avut un dialog cu reprezentanți ai guvernului sau ai parlamentului pe această temă? Cu ce rezultate?

Ines Gavriluț – Bruno Manser Fonds nu a făcut încă astfel de demersuri, dar suntem deschiși la dialog.

DW – De ce credeți că în România nu are succes un partid verde?

Ines Gavriluț – Ca și în alte țări, cum ar fi Franța și Germania, unde partidele verzi au pierdut multă popularitate, oamenii se luptă cu agitația vieții de zi cu zi, cu creșterea costurilor de trai, lipsurile economice și, în multe cazuri, văd măsurile propuse de partidele ecologiste ca pe niște constrângeri inutile sau, în orice caz, ca fiind mai puțin urgente decât problemele lor zilnice. Aceste aspecte sunt extrem de complexe și atât timp cât nu există o legislație armonizată care să le abordeze, de exemplu să facă accesibil un mod de viață cu impact redus, să facă consumul de alimente locale și de sezon mai ieftin decât cel de alimente importate din țări îndepărtate etc., nu văd cum partidele verzi pot avea mai mult succes pe viitor.

preluare DW via Rador Radio România