Gheorghe Piperea, candidat AUR la Parlamentul European: PSD și PNL trimit de 17 ani la Bruxelles indivizi care se confundă oarecum cu mobilierul

AVOCATUL DE AUR – Interviu cu profesorul Gheorghe Piperea, candidat AUR la Parlamentul European: „Europarlamentarii romani nu mai trebuie sa doarma pe ei. Trebuie sa spuna ce fac, sa intervina in relatia dintre UE si parlamentul national… Comisia Europeana a pervertit principiul subsidiaritatii. Dreptul UE e prioritar in raport de legile interne, nu de Constitutie… Certificatul vaccinarii a uzurpat competentele UE”. Cititi cele trei directii de actiune propuse romanilor in raporturile cu UE

Avocatul si profesorul universitar Gheorghe Piperea a fost prezent luni, 20 mai 2024, la interviurile Asociatiei Lumea Justitiei. In discutia cu senior editorul Luju Razvan Savaliuc, candidatul AUR la alegerile europarlamentare din acest an a vorbit despre felul in care romanii pot si trebuie sa actioneze pentru a tine piept tendintelor autoritariste ale Uniunii Europene – tendinte vizibile mai ales in pandemie, dar nu numai.

Principiul de contrabalansare a centralismului birocratilor de la Bruxelles se numeste subsidiaritate si se refera la faptul ca doar o mica parte dintre competente tin exclusiv de Comisia Europeana sau sunt partajate intre executivul comunitar si cele ale statelor-membre. In rest, cele mai multe competente sunt apanajul politicii interne. Unele dintre aceste competente exclusive ale tarilor-membre sunt sanatatea publica, educatia, familia, protectia consumatorilor, concurenta etc.

In aceste conditii, avocatul Piperea propune trei directii de actiune pentru ca romanii sa constranga UE la respectarea subsidiaritatii. Prima dintre ele se refera la petitionarea continua a parlamentarilor – deopotriva nationali si europarlamentari – pentru a-i face sa asculte vocea poporului si, in consecinta, sa se opuna masurilor aberante venite de la Bruxelles. A doua directie tine de implicarea organizatiilor neguvernamentale in viata cetatii – mai precis, ONG-urile autentice, nu cele care urmaresc interesele statului paralel sau ale unor puteri straine. In fine, al treilea plan tine de implicarea directa a cetanilor individuali sau a grupurilor de cetateni: fie prin procese colective, fie chiar prin proteste (in cazul in care lipsesc timpul si banii necesari unor astfel de litigii).

Avocatul a vorbit si despre protectia consumatorilor (in special a debitorilor in raport cu bancile), despre incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale (mai ales in pandemie) si despre invocarea distorsionata a suprematiei dreptului european asupra celui romanesc.

Cititi principalele afirmatii facute de candidatul AUR Gheorghe Piperea (vezi video):

Despre inactivitatea europarlamentarilor romani de pana acum:

„De 17 ani, de cand Romania este in Uniunea Europeana si de cand trimite la Bruxelles parlamentari europeni, aproape toti cei care au fost acolo sunt indivizi fara personalitate, fara chip, fara nume si care tocmai din acest motiv se confunda oarecum cu mobilierul si sunt foarte usor de manipulat, pentru ca devin cifrele in momentul in care se numara voturile. Cu exceptia notabila a lui Chris Terhes si cu exceptia negativa a catorva nume, cum ar fi Rares Bogdan, nu prea stim ce au facut europarlamentarii romani in 17 ani.

Acum este momentul sa personalizam si sa responsabilizam aceasta demnitate”.

Despre presiunile UE privind prioritatea dreptului european asupra celui romanesc:

„Tratatul Uniunii Europene vorbeste despre constructia juridica numita Uniunea Europeana, bazata pe democratia reprezentativa – ceea ce inseamna ca daca eu te-am ales, eu am dreptul sa te trag la raspundere si eventual sa te revoc la urmatoarele alegeri. De asemenea, se bazeaza pe principiul transparentei si pe cel al deciziei cat mai aproape de cetatean.

Exista posibilitati nenumarate ca parlamentarii europeni sa spuna ce fac acolo, sa ia atitudine, sa intervina in relatia dintre UE si parlamentul national. Exista un du-te-vino continuu – uneori si de zeci de ori pe zi – de documente care vin de la Uniunea Europeana, care sunt prezentate parlamentelor nationale, sa-si spuna parerea, daca sunt de acord cu ele sau nu. Bineinteles: noi, opinia publica, nici macar acest lucru nu-l stim, desi el este scris in tratate.

Inca de prin anul 2000, cand visam cu totii la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, ne gandeam ce important pentru democratie ar fi ca legea sa fie unitara, iar legea sa fie interpretata in mod just, conform cu art. 1 alin. 3 din Constitutie, care se refera la demnitatea umana si la dreptate.

Din nefericire, a aparut celebrul Mecanism de Cooperare si Verificare, care ar fi trebuit sa dureze trei ani, dar a durat 13, in mod cu totul si cu totul ilegal. Iar acest MCV aproape ca nu a fost facut de oamenii din domeniu. A fost facut de ONG-uri care sunt, de fapt, cvasi-ONG-uri (QUANGO, cum le zic britanicii), pentru ca nu sunt deloc private, ci sunt, de fapt, niste instrumente prin care se realizeaza soft power-ul unor state puternice si razboinice: Statele Unite, Rusia si China.

Am descoperit ca un mecanism de cooperare si verificare care el insusi ar fi trebuit sa asigure compatibilitatea sistemului nostru judiciar cu ADN-ul comun al sistemelor judiciare din Uniunea Europeana, dimpotriva, a facut ca lucrurile sa fie si mai haotice. Intervin la un moment dat si Curtea Constitutionala a Romaniei, si Inalta Curte de Casatie si Justitie, si mai ales Curtea de Justitie a Uniunii Europene si aduc in discutie niste lucruri in afara Constitutiei si in afara Tratatului Uniunii Europene: suprematia dreptului european nu inseamna o prioritizare a dreptului european fata de Constitutia Romaniei. Ce spune Tratatul Uniunii Europene este ca dreptul UE este prioritar in raport de legile interne, nu in raport de Constitutie. Constitutia este pe o pozitie supraordonata fata de dreptul UE, mai ales cand este vorba despre drepturi si libertati fundamentale.

Nu exista un raport de prioritate intre dreptul Uniunii Europene (tratate, jurisprudenta, regulamente) si Constitutia Romaniei. Ceea ce spun si Constitutia Romaniei, si Tratatul UE este ca exista, intr-adevar, o primordialitate a dreptului UE, dar in raport de legile interne ale statului-membru”.

Despre pandemie:

„Ceea ce s-a intamplat in pandemie a fost picatura care a umplut un ocean de pasi mici, facuti din 2007 pana in prezent de Comisia Europeana in sensul pervertirii unui principiu fundamental al organizarii si functionarii Uniunii Europene: principiul subsidiaritatii, care inseamna ca in chestiuni ce tin de actiunea imediata, statele-membre ale UE au competente imediate, concrete, la firul ierbii. UE intervine doar atunci cand statele-membre nu se pot descurca de unele singure in mod multumitor. UE intervine, da un ajutor, apoi se retrage, lasand statele-membre sa se descurce in chestiunea respectiva.

Chestiunea sanatatii publice este in competenta statelor-membre ale Uniunii Europene. N-ar fi trebuit sa existe acel regulament din 2021 cu certificatul verde de vaccinare decat prin uzurparea competentelor UE. Deci Comisia Europeana a comis un act grav de incalcare a tratatelor si a vointei popoarelor care au constituit sau aderat la Uniunea Europeana.

Cei care au comis aceasta ilegalitate nu doar ca n-ar trebui sa se mai gandeasca sa fie in continuare in Comisia Europeana, ci ar trebui sa fie demisi si chiar sanctionati penal”.

Despre lupta romanilor impotriva masurilor aberante ale UE:

„Reiau referirea la principiul subsidiaritatii. Exista doar doua-trei domenii date in competenta exclusiva a executivului Uniunii Europene. Unul dintre domeniile respective este dreptul vamal, altul este politica monetara si financiara (dar numai la zona euro), iar in rest sunt chestiuni ce tin de functionalitatea infrastructurii UE. In rest, regula este ca chiar daca Uniunea Europeana ar putea sa intervina in anumite domenii, lasa statele-membre sa se descurce singure. Iar domeniile in competenta statelor sunt: sanatatea publica, educatia, familia si chestiuni concrete (protectia consumatorilor, concurenta samd).

Din punctul acesta de vedere, primul lucru pe care il voi face va fi sa atrag atentia, pentru ca oamenii sa fie constienti de ceea ce se intampla si pentru ca oamenii sa ia masuri. Una dintre masuri poate fi inclusiv atacul la CJUE impotriva unor decizii care incalca principiul subsidiaritatii. Articolul 263 din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene permite unui individ sau unui grup de indivizi sa formuleze astfel de actiuni.

Sunt insa lucruri mai simple pe care urmeaza sa le fac. Parlamentele nationale trebuie sa intervina in luarea acestui gen de decizii. Parlamentele nationale si europarlamentarii romani nu mai trebuie sa doarma pe ei, nu mai trebuie sa se transforme in ficusi, in mobilieri. Trebuie sa ciuleasca urechile, pentru ca fluxul de astfel de proiecte nebunesti este continuu. In momentul in care un europarlamentar atrage atentia, ar putea sa fie un ecou. Dar daca un parlament national atrage atentia asupra unui gen de reglementare, daca alaturi de Romania iau atitudine alte 10-15 parlamente nationale, garantez ca lucrurile se vor opri – cel putin prin forta opiniei publice.

Un exemplu: de doi-trei ani, Organizatia Mondiala a Sanatatii tot bate cu pumnul in masa, ca sa se semneze acel tratat pandemic care ii va da atributii extrem de dure si imediate, ca sa ia tot felul de masuri mult mai dure decat ni s-a intamplat in pandemie. Pentru ca au fost conspirationisti ca mine in tari ca Brazilia, Argentina si – mai nou – Marea Britanie, tratatul acesta pandemic este pus ‘on hold’ in momentul de fata. La asta ma refer cand am in vedere acest gen de solutii.

Doi: in afara de a comunica cu parlamentarii romani pentru a lua masuri pe baza de stiinta, voi tine o legatura stransa cu societatea civila. Cu societatea civila, nu cu ‘societatea in civil’ – adica nu cu ONG-urile care militeaza pentru alte scopuri, care sustin puteri straine, care sunt finantate de serviciile secrete din statele respective.

Exista si a treia varianta: protestul este necesar din cand in cand intr-o democratie. Sunt ani de zile pana la schimbarea mandatului si exista anumite momente in societate in care politicianul trebuie sa fie tras de maneca. El nu poate sa fie tras de maneca si oprit din ceea ce face decat prin proteste”.

Despre incalcarile libertatii de exprimare de catre UE:

„In ultima vreme, asa-numitul ‘discurs care incita la ura’ a fost considerat crima europeana, care, probabil, foarte curand va fi dat in competenta de ancheta penala a parchetului doamnei Kovesi. Sunt tari – cum este Scotia – care de la 1 aprilie au atras atentia ca daca, de exemplu, nu-ti convine ca un barbat care se considera femeie e bagat in puscarie pentru viol, dar el vrea sa mearga intr-un penitenciar de femei, daca spui chestiunea asta si te mai si numesti J.K. Rowling (autoarea seriei ‘Harry Potter’), o sa faci puscarie pentru asta.

Dar aceste lucruri sunt exagerate. Atunci cand am avut cel mai mult nevoie, eu am folosit in favoarea oamenilor pe care i-am reprezentat dreptul Uniunii Europene si jurisprudenta CJUE. Probabil ca suntem intr-un moment de tulburare, de clarobscur moral, dar jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene a fost pusa la baza castigarii de catre mine a proceselor contra bancilor si a acelui proces de ajutor de stat la Tribunalul Uniunii Europene impotriva Comisiei Europene. Deci pare ca este o chestiune imposibila, dar nu este, pentru ca suveranismul, nationalitatea, independenta nationala, credinta religioasa sunt prevazute in Tratatul Uniunii Europene. N-ai voie ca, din motive ideologice, pentru ca o minoritate galagioasa de 5% nu vrea sa se mai faca religie in scoli sau sa se mai puna icoane, sa refuzi dreptul a 95 la suta din populatie la aceste lucruri, care fac parte din firesc.

O mare parte din vina pentru ceea ce s-a intamplat tine de populatia care manifesta o adevarata apatie. Eu am spus in septembrie 2020: ‘Aliati-va 300.000 de parinti si nu permiteti lui Arafat sa oblige copiii sa vina cu masti la scoala!’, pentru ca copiii aveau o rata de imbolnavire nesemnificativa (n.r. de Covid). In momentul in care am spus chestiunea asta, au iesit 10-15 tate care au fost mai tipatoare si i-au convins pe toti ceilalti, prin intimidare, ca trebuie sa ne punem toti mastile – inclusiv copiii. Si atunci a aparut si ministra Invatamantului (n.r. Monica Anisie), care a spus ‘pepsiglas’ in loc de ‘plexiglas’.

In al doilea rand: intotdeauna in societate exista niste voci calme, echilibrate, ale ratiunii, care in timp calmeaza aceste voci minoritare si tipatoare. In cazul nostru: desi au fost voi tipatoare, care ne trimiteau la ATI si ne amenintau pe noi, ‘antivaccinistii’, cu toate acestea poporul roman nu s-a prea vaccinat. (…)

Aceste voci (n.r. din prima categorie) par sa fie majoritare si intimidante, pentru ca sunt tipatoare, pentru ca deocamdata au in spatele lor niste mass media, niste social media. Insa pe masura ce trece timpul, treaba asta se intoarce impotriva acestor indivizi. Astazi, cand discutam, a aparut o stire din care rezulta ca Institutul National de Boli Infectioase din Statele Unite (care nu mai este condus acum de Anthony Fauci, pentru ca s-a pensionat – a scapat lumea de el) a participat si a finantat studii pentru crearea virusului din laboratorul de la Wuhan. In 2021, Fauci a spus ca nu. In momentul de fata, se pune problema arestarii lui Fauci, pe motiv ca mintit in fata intregii lumi, dar mai ales in fata Congresului SUA.

Va veni vremea platii. Va garantez ca in maximum trei ani, dupa ce o sa se schimbe lucurrile la nivel politic, dupa ce o sa treaca nenorocirea de razboi de langa noi, lumea o sa inceapa sa vorbeasca. In momentul de fata, apar din ce in ce mai multe decese considerate drept decese subite, care nu existau pana acum. (…) Cea mai simpla explicatie este ca daca s-a intamplat decesul la cinci-sase luni dupa a treia sau a patra doza (n.r. de vacin anti-COVID), iar omul acela este tanar, inseamna ca e de la vaccin. Si o spune CJUE, intr-o decizie din 2017.

Este suficient sa fie trimis la puscarie unul singur, pentru ca ala va incepe sa vorbeasca”.

Despre justitia anti-cetatean impusa de la Bruxelles:

„De ani de zile, se intampla o involutie a profesiei de magistrat, inclusiv a judecatorului, care a ajuns sa nu mai judece conform luminilor si intelepciunilor sale, ci dupa protocoale, dupa recomandari, dupa directive. Ceea ce inseamna ca nu mai avem de a face cu un judecator care imparte dreptatea, care face dreptate, ci cu un fel de tehnician al dreptului. Cred ca se intampla lucruri rele in Institutul National al Magistraturii in ultimii 10-15 ani, pentru ca pleaca din facultate oameni foarte destepti, foarte deschisi la nou, si ajung sa se comporte ca niste tehnicieni, ca niste robotei. Ii vad pe niste copii de 27-28 de ani (n-ar trebui sa fii judecator de la varsta asta): le citezi din niste tratate, jurisprudente, lucrari de specialitate (de exemplu, in domeniul psihologiei comportamentale – foarte importanta in protectia consumatorilor) si ii vezi ca spun: ‘Concluzionati, domnule avocat!’ Sau: ‘Domnule avocat, nu e nevoie sa ne citati, ca stim si noi’. Aproape de fiecare data, dincolo de iritarea care m-a cuprins, am pus urmatoarea intrebare: ‘Chiar stii?’ Eu si acum, dupa 30 de ani de la facultate si dupa 19 ani de la titlul de doctor in Drept la Sorbona, eu si acum invat, reiau tot ceea ce stiu si pun la indoiala. Inseamna ca ei au o matrita mentala pe care o pun pe o situatie de fapt si indiferent ca au in fata o drama (ca oamenii aceia vor fi evacuati in strada impreuna cu familia), aplica matrita respectiva si gata.

Judecatorul trebuie sa fie om. De-asta si exista expresia: ‘luminile si intelepciunea judecatorului’. Judecatorul nu trebuie sa judece numai cu hartia in fata, ci si cu spiritul si, daca se poate, si cu emotionalitatea. Daca nu face acest lucru, senzatia pe care o dau oamenilor (fie ei justitiabili simpli sau profesionisti ai dreptului) este ca au robotizat profesia.

Le atrag atentia celor din generatia Z de judecatori si avocati ca, in timp ce se comporta in felul acesta, transformandu-se, pe zi ce trece, dintr-un judecator care are lumini si intelepciune, spirit si inima, transformandu-se in tehnicieni, vine din spate, cu o viteza uluitoare, inteligenta artificiala. Prima partie pe care o va face nu va fi printre soferii de Uber sau printre coporatisti, ci ii va inlocui pe judecatori, pe procurori si pe avocati. Unii zic ca e mai bine sa ne judece inteligenta artificiala, pentru ca judecatorul este corupt. Comportamentul asta este autodistructiv, pentru ca judecatorul – in special cel tanar – nu este doar cel care imparte dreptatea. La un moment dat, el este mana lui Dumnezeu pe pamant. Judecatorul este fundamental pentru democratie. In lipsa judecatorului si a avocatilor (care se comporta ca oameni ai cetatii), noi nu mai avem democratie”.

Despre contestarea democratiei:

„Insusi conceptul de democratie este contestat in ultima vreme. Unii spun ca democratia a facut sa apara coruptie, imbogatiti peste noapte samd. Eu ii intreb de fiecare data: in locul democratiei, ce puneti?

Chiar astazi (n.r. luni, 20 mai 2024), mi-a scris cineva pe pagina de Facebook: ‘Decat o democratie bolnava mai bine o dictatura sanatoasa’. Si Stalin, si Hitler, si Mao Zedong aveau o dictatura sanatoasa”.

Despre creditele bancare:

„Intr-o prima faza, cand lumea si ulterior si judecatorii (chiar daca un pic mai greu – prin 2010-2011) au descoperit legislatia si jurisprudenta CJUE in materia protectiei consumatorilor. Ajunsesem prin 2015 sa am circa 20 de procese colective, toate castigate si niciunul castigat de banci. In 2015 insa s-a intamplat un fenomen straniu, la care a participat Institutul National al Magistraturii, din nefericire: judecatorii care intrau in astfel de dosare si mai ales liderii lor informali au fost invitati si scoliti la vreo trei seminarii tinute de Banca Nationala a Romaniei si de avocati ai bancilor intr-o vila a bancherilor din Sinaia.

Din momentul acela, s-a schimbat inclusiv atitudinea Curtii Constitutionale, care a ajuns sa intoarca cu fundul in sus tot ceea ce se acumulase pana atunci. Singura bresa care s-a creat la CCR a fost celebra Lege a darii in plata 77/2016, pe care eu am scris-o. Aceasta lege a ajuns, in sfarsit, sa constientizeze problema supraindatorarii debitorului. Nu e ca si cand omul n-ar mai vrea sa-si plateasca datoriile. Ar vrea sa plateasca, dar nu mai are cum, pentru ca venitul lui fie a ramas acelasi, fie a scazut sau a disparut (pentru ca este somer sau a divortat), in timp ce dobanzile au crescut intr-un hal fara de hal.

Singura bresa facuta in domeniul acesta de catre CCR a fost Decizia 613/2016, in care a spus ca Legea darii in plata este pentru echilibrul contractual. Contractul nu este pentru mine un bici pe spinarea mea, iar pentru tine o sursa de imbogatire fara just temei si fara limite. Contractul este un instrument al intereselor partilor. Tu, banca, trebuie sa castigi dobanda, dar si eu trebuie sa castig in primul rand stabilitatea unui contract. Eu in 2006 stiam ca trebuie sa-ti dau tine in fiecare luna 500 de lei, dar ajung in 2011 sa-ti platesc 3.500 de lei, la acelasi salariu.

Culmea este ca aceasta reglementare de-abia acum a ajuns la urechea Uniunii Europene. Intre timp, eu am mai scris niste legi – inclusiv o lege de plafonare a dobanzilor. In octombrie 2023, a fost aprobata in prima lectura in Parlamentul Romaniei o lege care vorbeste de echilibrarea contractului de credit (ca sa nu mai ai supraindatorare) si de plafonarea dobanzilor.

Tot ceea ce s-a intamplat din perspectiva bancilor ne demonstreaza un lucru pe care l-am vazut si in pandemie: judecatorii au fost actori-cheie: mai intai, timp de 3-4 ani, au lasat impresia ca romanul poate sa aiba incredere in sistemul sau judiciar (si lumea chiar era fericita sa vada ca sunt astfel de hotarari), dupa care din nou au trecut de partea celui mai puternic, care le-au spus: ‘Tu n-ai nevoie sa stii ce probleme dramatice are omul acasa. Pe tine te intereseaza ca a semnat un contract si si-a asumat sa plateasca nu 500 de lei, ci 3.500 de lei’. Este matrita de care am spus adineaori: judecatorul pune matrita pe aceasta situatie si asta este tot. Nu-l mai intereseaza ce s-a intamplat acolo, cum interpretezi…

Isarescu le-a spus judecatorilor ca n-au de ce sa pronunte judecatori de genul acesta (n.r. in favoarea debitorilor), pentru ca ei nu sunt specialisti in banking. Niciun judecator nu este judecator in banking, in pharma, in industria militara. Noi suntem specialisti in drept. Dreptul, printre altele, nu inseamna numai legea rigida, ci si echitatea, si cutuma, si drepturile omului.

Situatia asta ne demonstreaza ca de fiecare data cand este vorba despre bani (aflati la banci, in principal), se poate influenta mersul justitiei. Din punctul acesta de vedere, eu as fi mai atent de o mie de ori la independenta sistemului judiciar fata de marii actori economici, care reprezinta o putere in stat. Puterea economica ar trebui sa fie a patra putere in stat, reglementata constitutional. Atunci am putea s-o limitam, la fel cum limitam celelalte trei puteri. Deci eu as fi mai preocupat de independenta fata de puterea economica decat de cea fata de puterea politica. Macar puterea politica, din cand in cand, are un protest in strada si o lasa mai moale sau mai intra si in puscarie. In schimb, astia dintotdeauna ies la suprafata. Ei sunt uneori niste infractori de joasa speta. Adica sunt sanctionati cu miliarde de dolari sau de euro de catre instanta, Comisia Europeana sau Comisia Federala de Competitie din SUA. Dar banii aceia nu-i platesc. Banii aceia se regasesc in costul produselor noastre. Milioanele de comisioane pe care le avem in contracte acopera, printre altele, si amenzile penale pe care le platesc corporatiile din banking”.