Oltenia pregătește evenimentele dedicate canonizării mărturisitorilor Gherasim Iscu și Visarion Toia, martirizați pentru credință, în anul 1951

Marți, 7 mai, în a treia zi de Paști, ierarhii Mitropoliei Olteniei, întruniți în Sinod Mitropolitan la Mănăstirea Lainici din județul Gorj, au discutat despre pregătirea evenimentelor dedicate canonizării mărturisitorilor Visarion Toia de la Lainici, Gherasim Iscu de la Tismana și Ioan, întâiul stareț al Mănăstirii Hurezi, potrivit unui comunicat transmis de Mitropolia Olteniei.

Reamintim că cincisprezece cuvioşi şi mărturisitori români sunt propuşi spre canonizare, iar proclamarea canonizării lor va avea loc anul următor, în 2025, când Biserica Ortodoxă Română aniversează un secol de la recunoaşterea statutului de Patriarhie.

Arhimandritul Gherasim Iscu (1912-1951)

Arhimandritul Gherasim Iscu a fost stareț al mănăstirilor Tismana și Arnota și deținut politic martirizat pentru credință.

Gherasim Iscu a fost arestat în 1948, în următorii ani ajungând în penitenciarele din Craiova, Aiud, Pitești, Gherla, apoi la Canal și la Poarta Albă. În final, a ajuns la spitalul penitenciar de la Târgu-Ocna, unde a stat în aceeași celulă cu Valeriu Gafencu. Gherasim Iscu a trecut la Domnul, după o cumplită suferință, în noaptea de Crăciun a anului 1951.

Despre ultimul Crăciun petrecut la Târgu Ocna depune mărturie Ioan Ianolide în „Întoarcea la Hristos”, o cartea emblematică despre suferințele îndurate de mărturisitori în temnițele comuniste.

„Cu sfială deci m-am apropiat de el, ca să văd cum îi este. M-a simţit şi a deschis ochii mari, negri, adânci:

– Ai venit?…Mă bucur…Eram departe, în locuri de verdeaţă, de cântec şi mireasmă, făurite din lumini. Acolo e minunat. E pace. De fapt, nu se poate exprima ce e acolo. E atâta fericire, încât chiar bucuria de a te vedea e o suferinţă prin contrastul dintre cele două lumi.

Voi pleca în curând, poate chiar acum, în noaptea de Crăciun. Şi acesta e un dar al Domnului. Nu ştiu cum să-I mulţumesc…Nu ştiu cum să-i fac pe oameni să-L trăiască pe Dumnezeu, deplina bucurie…

Am certitudinea vieţii veşnice, particip deja la ea. Nu mă sperie nici Judecata, căci merg cu cuget smerit şi cu nădejde numai în mila şi darul Domnului…

Duhurile întunericului stăpânesc acum pe oameni, dar să nu vă temeţi, Hristos este aproape, cercetează lumea; iar lumea are nevoie de multă suferinţă… Duşmanii cred că am fost învinşi, dar ei neagă lucrarea lui Dumnezeu în istorie şi nu cunosc căile Lui…

S-a oprit puţin, a respirat adânc, apoi a reluat:

– Aici va fi într-o zi pelerinaj… Azi suntem puţini, dar încă mai există credinţă în lume, încât lumea va fi izbăvită. Acum pare cu neputinţă, dar dincolo de mijloacele omeneşti există o iconomie divină şi ea va renaşte omenirea.

Fiţi deci binecuvântaţi!…Am cunoscut aici oameni în faţa cărora cugetul meu se smereşte. Spune-i lui Valeriu să se roage pentru mine… Rugaţi-vă şi voi! Sunt fericit că am ajuns în ceasul acesta…”

Arhimandritul Visarion Toia (1929-1951) 

Arhimandritul Visarion Toia a fost stareț la Mănăstirea Lainici, notează Doxologia.ro. În timpul șantierului de la Bumbești-Livezeni, deschis de regimul comunist în anul 1949, părintele Toia a organizat un spital pentru cei schilodiţi în timpul lucrărilor, fiind mereu aproape de aceștia.

Conform Securităţii, Visarion Toia contracara campania de educare marxist-leninistă care se desfășura în zonă. Mai mult, părintele organiza pelerinaje împreună cu minerii din Valea Jiului și refuza cu îndârjire ocuparea chiliilor de către trupele de Securitate care luptau împotriva partizanilor din munți, manifestări care au atras atenția organelor de represiune.

A fost maltratat de Securitate și nu a putut fi salvat nici la spital, astfel încât la 8 noiembrie 1951 a trecut la cele veșnice.