„Lotul demnitarilor”. Arestările din 5/6 mai 1950

În noaptea de 5/6 mai 1950, a avut loc un val de arestări, aproximativ 80 de foști demnitari români fiind ridicați din case, în mijlocul nopții, și duși cu dubele la Sighet.

În primăvara anului 1950, la nivelul conducerii Ministerului de Interne s-a redactat un tabel cuprinzând „foştii miniştri începând din anul 1918 până la 6 Martie [1945] propuşi pentru arestare”, scrie Memorialul Sighet.

Potrivit sursei citate, în luna aprilie 1950 toate direcțiile regionale de Securitate au înaintat la centru tabele nominale cu propuneri de arestări ale persoanelor care deținuseră demnități în perioada 1918-1945.

În documentele Ministerului de Interne, pe lângă numele foştilor demnitari erau trecute funcţia pe care o îndeplinise persoana respectivă, vârsta, situaţia familială, apartenenţa politică precum şi presupusele vinovăţii sau atitudini duşmănoase la adresa regimului.

Pe tabelul cu foștii demnitari a fost trecută rezoluția rămasă nesemnată „Toate elementele care au avut un rol în viața politică a țării. Să se găsească motive de implicare în procese”.

În noaptea de 5/6 mai 1950 a fost dus la Sighet cu dubele un prim lot de aproximativ 80 de persoane, ulterior acesta fiind completat cu alte câteva zeci de „elemente dușmănoase”, care în prima noapte nu fuseseră găsite la domiciliu. Inițial foștii demnitari au stat închiși la Sighet mai mult de un an de zile fără nici o bază legală.

Au scăpat de arestare doar foştii demnitari care au reuşit să părăsească clandestin ţara, cei care nu au fost acasă în noaptea respectivă, sau cei care şi-au schimbat domiciliul, fără să anunţe acest lucru organelor de miliţie (cei mai mulţi care au scăpat de arestarea din noaptea de 5/6 mai aveau să fie arestaţi în perioada imediat următoare).

***

Mărturia Marilenei Bocu, soţia fruntaşului naţional-ţărănist Sever Bocu, despre arestarea soţului ei:

„În dimineaţa zilei de 6 mai 1950, la ora 5, sună soneria. Soţul meu se scoală şi deschide larg uşa. Au năvălit în casă cu armele în mână. Civili şi securişti spărseseră uşa de la intrarea blocului în loc să cheme portăreasa (probabil turnătoare şi ea!). Am luat un capot pe mine şi a început percheziţia superficială, de formă. Soţul meu era palid, dar liniştit. Au deschis uşa unde dormea fetiţa. Nu au trezit-o şi au închis uşa la loc. <Dumneavoastră ne urmaţi!>, era formula. El s-a îmbrăcat. Nu şi-a luat niciun bagaj. I-am făcut un ceai, din care a gustat, dar nu l-a putut bea. Ne-am luat rămas bun. Mi-a spus <Curaj!> şi ne-am uitat lung unul la altul. Nu ştiam atunci că nu-l voi mai vedea niciodată. Şi dus a fost.”

(Dorina Potârcă, Amintirile unui „element dubios”, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 2011, pp. 31-32)

Virgil Potârcă (1888-1954), fruntaş P.N.Ţ., fost subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, apoi – succesiv – ministru al Justiţiei, al Agriculturii, al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor. Arestat la 5/6 mai 1950, a fost închis la Sighet. Încadrat ulterior în Decizia M.A.I. nr. 334/1951, a primit o pedeapsă de 24 luni, care a fost apoi majorată cu 60 luni, conform Deciziei M.A.I. numărul 559/1953. A murit în penitenciarul Sighet, la 6 iunie 1954.