Libertatea presei: gardian al democrației sau obstacol pentru putere?

de Ciprian Demeter

“Eu nu sunt un duşman al libertăţii presei, dar am suspendat-o atunci când mi-a blocat drumul”, spunea Napoleon Bonaparte.

În traducere, mai pe românește:     În eterna Românie,                                                         Presa noastră, dragii mei,                                                         Este liberă să scrie…                                                         Doar ce vor stăpânii ei!

                                                                                            Epigramă de Janet Nică

Într-o societate modernă, presa deține un rol esențial în supravegherea și critica instituțiilor de putere. Cu toate acestea, relația dintre presă și clasa politică, precum și cu guvernanții, este adesea tensionată și plină de conflicte, fiind caracterizată de o dinamică complexă, presa nemulțumind autoritățile în multiple moduri.

Una dintre cauzele care generează tensiuni este vulnerabilitatea sistemului legislativ și incapacitatea acestuia de a asigura o ordine și stabilitate adecvată, mai exact, un sistem legislativ defectuos, impredictibil și interpretabil care conduce la o insecuritate socială crescută.

În acest context, presa este percepută ca o amenințare constantă pentru guvernele de orice fel, iar prin rolul său de a aduce în atenția publicului inconsecvențele și abuzurile executivului, presa devine un instrument critic care expune incompetența și corupția din rândul autorităților, rolul său fiind acela de a menține responsabilitatea și transparența guvernelor.

Totuși, soluția nu stă doar în libertatea presei, ci și într-o reglementare legislativă adecvată în toate domeniile vieții sociale. Deși legislativul ar trebui să fie instituția responsabilă pentru această reglementare, se constată că adesea organele legislative ignoră obligațiile lor etice, lăsând loc pentru abuzuri și interpretări subiective ale legilor.

Fiind conștienți de toate acestea, nu putem să nu remarcăm existența paradoxului dintre promovarea libertății presei și dorința autorităților de a controla și suprima această libertate atunci când devine incomodă. Chiar dacă niciun politician nu se declară explicit împotriva libertății presei, mulți iau în considerare restrângerea sau suspendarea acesteia atunci când interesele lor personale sunt în pericol.

Pentru a asigura o guvernare responsabilă și transparentă este nevoie să se creeze relații constructive și echilibrate între presă și puterea politică. Este esențial ca societatea să fie vigilentă în protejarea libertății presei și să continue să pună presiune asupra autorităților pentru a asigura respectarea principiilor democratice și a statului de drept.

În 1993, în cadrul Adunării Generale a ONU s-a decis, la propunerea Conferinţei generale a UNESCO din 15.10.1991, ca data de 3 mai să fie declarată Ziua mondială a libertăţii presei, iar „Declaraţia de la Windhoek” (Africa de Sud), sublinia că “o presă liberă, pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a oricărei societăţi democratice”

„Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”, arată Articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Astfel, se proclamă dreptul fundamental al fiecărui individ la libertatea de exprimare, aceasta constituind un pilon al democrației și al statului de drept în întreaga lume.

În fiecare an, pe 3 mai, Ziua Mondială a Libertății Presei este marcată cu scopul de a sublinia importanța acestui drept și de a atrage atenția asupra necesității respectării acestuia în toate societățile. Prin instituirea acestei zile, comunitatea internațională recunoaște că libertatea presei este o componentă vitală a unei societăți libere și democratice.

Această zi trebuie să fie și un moment de reflectare asupra situației presei în diferite regiuni ale lumii. În multe țări, jurnaliștii se confruntă cu amenințări, intimidare și represiune din partea guvernelor sau a altor ”actori”, ceea ce pune în pericol libertatea presei și, implicit, democrația însăși. Prin urmare, Ziua Mondială a Libertății Presei reamintește liderilor lumii de responsabilitatea pe care o au pentru a proteja și promova acest drept fundamental, precum și necesitatea de a asigura un mediu sigur și liber pentru jurnaliști și cetățeni deopotrivă.

Această zi reprezintă nu doar o sărbătoare a libertății presei, ci și un apel la acțiune pentru întreaga comunitate globală de a continua să lupte pentru respectarea și promovarea acestui drept esențial, pentru a asigura o societate mai justă, liberă și informată pentru toți.

Organizația Reporteri fără frontiere, care evaluează anual libertatea presei în fiecare țară, și-a publicat raportul cu privire la libertatea presei pentru anul 2021, cuprinzând evaluarea din 180 de ţări şi teritorii. România se află pe locul 51, iar Norvegia se menține în fruntea clasamentului libertății presei pentru al 22-lea an consecutiv, în timp ce ultimul loc este ocupat de Eritreea.

Clasamentul din 2024 al Organizația Reporteri fără frontiere dorește șă evidențieze faptul că guvernele oferă mai puțină protecție jurnalismului sau chiar este implicat în dezinformare. Raportul semnalează „o deteriorare îngrijorătoare a sprijinului și a respectului pentru autonomia mass-medi”, într-un an considerat „cel mai mare an electoral din istoria mondială„.

Cu ocazia acestei zilei, UNESCO oferă premiul Guillermo Cano, care are o valoare de 25.000 de USD și este decernat unei persoane, organizaţii sau instituţii care a adus o contribuţie excepţională la apărarea şi promovarea libertăţii presei oriunde în lume.

Guillermo Cano a fost un jurnalist columbian care a fost asasinat la 17 decembrie 1986, chiar în faţa clădirii ziarului El Espectador din Bogota, deoarece prin anchetele sale a deranjat traficanții de droguri din Columbia.

Premiul Guillermo Cano este finanţat de Guillermo Cano Isaza Foundation din Columbia,The Thomson Reuters Foundation din Marea Britanie,The Helsingin Sanomat Foundation (Finlanda), The Namibia Media Trust (Namibia), şi de Democracy & Media Foundation Stichting Democratie & Media (Olanda).

Care sunt drepturile şi obligaţiile de care cei din Mass-media trebuie să le respecte pentru a deveni un „câine de pază al Democraţiei”?

Presa a fost dintotdeauna ”câinele de pază a Democrației”, iar din acest motiv unul dintre cel mai importat drept al jurnalistului este liberul acces la orice informație de interes public. În contextual actual, în România, este absolut necesară o schimbare a legii 544 din 12 octombrie 2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, deoarece aceasta nu prevede sancțiuni, așa cum orice lege ar trebui să prevadă în cazul încălcării ei.

Într-o societate democratică, presa joacă un rol crucial în supravegherea instituțiilor de putere și în informarea cetățenilor despre deciziile care le afectează viața și viitorul. În acest context, jurnalistul nu este doar un simplu purtător de cuvânt pentru instituția media pentru care lucrează, ci trebuie să fie ochii și urechile societății, angajat în misiunea de a aduce la lumină adevărul și de a furniza informații obiective și relevante.

Însă odată cu acest rol crucial, vine și o mare responsabilitate. Într-o societate deschisă, cetățenii au dreptul să știe ce se întâmplă în numele lor, ce decizii sunt luate în numele lor și cum sunt cheltuiți banii publici. Libertatea de acces la informații este un drept fundamental, iar jurnalistul are obligația de a respecta rigorile meseriei pentru a garanta acuratețea și imparțialitatea informațiilor furnizate. Aici intervin codurile deontologice, care stabilesc standardele etice și profesionale pentru jurnaliști, iar respectarea acestor coduri este crucială pentru menținerea integrității și credibilității presei.

Ziua Mondială a Libertății Presei ar trebui să fie un moment de reflecție și de angajament pentru găsirea unor soluții oneste la problemele cu care se confruntă profesia de jurnalist.

În România, presa a trecut prin transformări semnificative în ultimii ani, iar în vremuri de criză, așa cum au fost cele generate de pandemie, rolul ei a devenit și mai important. Pe lângă furnizarea informațiilor esențiale, presa trebuie să încurajeze gândirea critică și să promoveze reflectarea asupra evenimentelor și deciziilor, iar în ceea ce îi privește pe cetățeni, este esențial ca ei să nu accepte cu ușurință opinii preconcepute și să-și formeze propriile lor opinii bazate pe fapte și argumente solide.

Este important ca presa să-și reafirme angajamentul față de principiile profesionale și față de publicul său, pentru că doar prin respectarea standardelor etice și profesionale, presa poate continua să-și consolideze rolul vital în promovarea democrației și a drepturilor omului.

La mulţi ani tuturor celor care au înţeles rolul şi responsabilitatea unei prese libere, autonome şi profesioniste!

“Libertatea presei este pentru maşina de stat ceea ce este supapa de siguranţă pentru maşina cu aburi; căci prin ea orice nemulţumire îşi face drum îndată prin cuvinte, ba chiar, dacă nu are foarte mult material, se va epuiza în ele”, spunea Arthur Schopenhauer.

Este crucial ca societatea să aprecieze și să protejeze libertatea presei ca pe unul dintre cele mai prețioase bunuri ale sale, garantând astfel continuarea funcționării democrației și promovarea drepturilor omului deoarece într-o societate modernă, este de neconceput dezvoltarea unei vieti spirituale, sau chiar a unei vieti economice și sociale normale fără presă, căci presa este un plămân prin care respiră o națiune.