George Barițiu – arhitectul schimbării și alchimistul cuvintelor, făuritorul visului românesc din Transilvania
de Ciprian Demeter
”De educația femeii depinde reputația națiunii române” – George Barițiu
În inima Transilvaniei, în vremuri tumultoase și pline de schimbări, un nume răsuna cu putere, purtând cu el visul unei prese românești vii și puternice, George Barițiu, omul care a dat aripi presei transilvănene a vremii.
Născut în modesta localitate Jucu de Jos în anul 1812, destinul lui George Barițiu, numele de Barițiu (Baricz sau Bariț) i s-a atribuit de către profesorii clujeni, maghiarizarea numelor și prenumelor la români fiind o practică obișnuită în școlile ungurești din acea perioadă, avea să se contureze într-un adevărat pilon al culturii și al presei românești. Studiile l-au purtat pe drumuri întortocheate, de la școlile de provincie la luminile academice ale Blajului și Clujului.
George Barițiu a făcut studii gimnaziale la Blaj, studiile liceale la Cluj, iar între 1828-1829 a studiat filosofia şi dreptul, apoi teologia la Blaj, în perioada 1831-1835. A fost puternic influenţat de lucrarea lui Petre Maior ”Istoria pentru începutul românilor în Dachia”. În perioada de studenție la teologie, a participat ca actor la câteva spectacole de teatru în limba română, organizate la seminar, ocaziecu care i-a cunoscut pe Simion Bărnuţiu şi pe Timotei Cipariu.
Teologia ar fi putut fi calea sa firească, ducând mai departe tradiția tatălui și bunicului său, dar a ales să devină un călăuzitor al minților tinere.În 1835 a fost numit profesor de fizică la Liceul din Blaj, iar din 1836 a predat gramatica românească și germană, aritmetica, istoria, geografia și limba latinăla Liceul Comercial Românesc din Brașov.
Înainte de stabilirea la Brașov, a plecat într-o călătorie alături de Timotei Cipariu, prin mai multe oraşe din sudul Transilvaniei, dar și din Țara Românească unde au avut contacte cumai multe personalităţi ale vieţii politice şi culturaledintre care îi amintim pe Ion Heliade-Rădulescu, C.A. Rosetti, Ion Câmpineanu, Iancu Văcărescu, Cezar Bolliac, cu profesorii Petrache Poenaru, Florian Aaron, Eftimie Murgu.
George Barițiu a fost mult mai mult decât un simplu profesor. A fost un vizionar, un om al ideilor și al acțiunii. În 1838, a pus piatra de temelie a unei revoluții culturale și sociale în Transilvania – a fondat Gazeta de Transilvania, primul ziar românesc din acea parte a țării și astfel, cu mult curaj și determinare, a adus în lumina reflectoarelor problemele, aspirațiile și realizările românilor transilvăneni.
Patriotul George Barițiu nu s-a oprit aici. Cu viziune și ambiție, a pus bazele unei adevărate mișcări culturale. Împreună cu alți entuziaști ai culturii române, a înființat în 1861 Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, cunoscută sub numele de Astra. Sub egida acesteia, cultura românească din Transilvania a cunoscut o renaștere fără precedent, iar revista Transilvania, purtând amprenta sa, a devenit un reper cultural, ghidând mintea și inima românilor pe cărările cunoașterii și frumuseții.
Demnă de menționat este și amintirea personalităților care au condus destinele Asociațiunii Transilvane ca președinți: Andrei Șaguna (1861-1867), Vasile Ladislau Pop (1867-1875), Iacob Bologa (1875-1877), Timotei Cipariu (1877-1887), George Barițiu (1888-1893), Ioan Micu Moldovan (1893-1901), Alexandru Mocsonyi (1901-1904), Iosif Sterca Șuluțiu (1904-1911), Andrei Bârseanu (1911-1922), Vasile Goldiș (1923-1932), Iuliu Moldovan (1932-1947), Nicolae Popoviciu (1947-1948).
În anul revoluției pașoptiste, George Barițiu a contribuit intens la pregătirea mişcării, comentând, dar și informând cititorii în legătură cu fiecare nou eveniment. Cu toate acestea, a avut, totuşi, o poziţie politică prudentă, mai puţin radicală decât a altor revoluţionari, depăşind acest moment prin participarea sa la Adunarea de pe de la Blaj, de pe Câmpia Libertăţii, 3/15-5/17 mai 1848, în calitate de vicepreşedinte al lucrărilor din prima zi, ulterior ca membru al delegaţiei care a prezentat Dietei de la Cluj revendicările românilor.A fost ales în Comitetul Naţional Român, constituit în cadrul celei de-a treia Adunări de la Blaj (3/15-16/28 septembrie 1848), dar odată cu intrarea trupelor generalului Bem în Sibiu, George Barițiu a fost nevoit să ia calea refugiului peste munţi. Astfel, în iunie 1849 a ajuns la Câmpina, ulterior fiind arestat şi dus la închisoarea din Ploieşti.
Marcat de întosătura evenimentelor revoluționare din 1848, George Barițiu a revenit la Braşov în octombrie 1849, moment în care a afirmat următoarele: ”Adio anului 1848 care a schimbat faţa Europei. Adio anului de fericire, în care Dumnezeu a deschis popoarelor cartea cea mare ca să-şi cunoască dreptul şi puterea lor.”
La Braşov, George Barițiu a deţinut funcţia de secretar al Societăţii Negustorilor Români din Braşov (1850-1857), dar a și contribuit la înfiinţarea unei tipografii româneşti şi a unei fabrici de hârtie la Zărneşti. Tot în acea perioadă areușit să tipărească o publicaţie, ”Călindariu pentru poporul românesc” (1852-1865).După 1860, a revenit în viaţa politică, sprijinind mişcarea naţională ca membru în Dieta de la Sibiu (1863-1865), care a votat recunoaşterea naţiunii şi a limbii române în Transilvania. A fost ales deputat în Parlamentul de la Viena şi a redactat ”Pronunciamentul de la Blaj” (1868), care critica anexarea Transilvaniei la Ungaria,pronunţată de Dieta de la Cluj.
În 1881, George Bariţiu contribuit la înfiinţarea Partidului Naţional Român din Transilvania, în perioada 1884-1888 deținând funcția de preşedinte al acestuia.
Pe 22 aprilie 1866 a devenit membru fondator, între 28 martie 1887 – 16 aprilie 1888 a fost vicepreședinte, iar între 1879-1885 a fost Președintele Academiei Române. De asemenea, a fost și preşedinte al Secţiunii Istorice a Societăţii Academice Române între 1867-1879.
George Barițiu a scris povestiri în domeniul literar, dintre care amintim ”O privire preste ţinutul Haţegului în Transilvania”, ”Un rămas bun în câmpul bătăliei”, ”Barbara”, și s-a numărat printre colaboratorii Dicţionarului Academiei Române. George Barițiu a militat pentru culegerea creaţiei populare, considerată un adevărat document istoric despre unitatea spirituală a poporului roman.
Dar poate cea mai semnificativă contribuție a sa a fost monumentalul său efort de a aduce în lumina prezentului gloriosul trecut al Transilvaniei. Opera sa, ”Părți alese din Istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă”, publicată la Sibiu între 1889 și 1891, rămâne o piatră de temelie în înțelegerea și aprecierea trecutului nostru.
Nicolae Iorga îl caracteriza astfel: ”Un om reprezentativ, o expresie a nevoilor neamului său, o personalitate binefăcătoare care n-a crezut niciodată că are drepturi şi asupra sa însuşi, acesta a fost Bariţiu. Şi de aceea el e aşa de greu de desluşit pentru cei ce caută în el omul şi atât de lesne de respectat pentru acei cari-i văd munca”.
Astăzi, la comemorarea celor 131 de ani de la moartea sa, 2 mai 1893, putem spune cu mândrie că George Barițiu nu a fost doar un simplu om al cuvintelor, ci un arhitect al schimbării și al progresului, iar contribuțiile sale la dezvoltarea culturii, presei și istoriei române trebuie răsplătite cu recunoaștere și admirație.
Într-o lume în continuă schimbare, în care trecutul poate fi ușor uitat sau distorsionat, figura lui George Barițiu rămâne o sursă de inspirație pentru noi și pentru generațiile viitoare și ne amintește că, în fața provocărilor și adversităților, cu voință și pasiune, chiar și un singur om poate schimba cursul istoriei și poate da aripi viselor noastre colective, căci ”Istoria este învățătorul vieții”, spunea Cicero, este mărturia timpului, lumina adevărului și vestitoarea viitorului.