Claudiu Târziu (AUR), la 83 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă: Să nu uităm niciodată și să păstrăm vie amintirea celor care au suferit în căutarea libertății și a drepturilor fundamentale

Claudiu Târziu, președintele Comisiei pentru românii de pretutindeni din Senatul României, a transmis, luni, un mesaj de comemorare, la 83 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă

„Astăzi, 1 aprilie, marcăm 83 de ani de la unul dintre cele mai tragice evenimente din istoria noastră – masacrul de la Fântâna Albă.

În această zi, acum mai bine de opt decenii, peste 3000 de români au fost uciși într-o tentativă disperată de a scăpa de teroarea regimului sovietic, încercând să treacă granița spre România.

Cu inimile îndurerate, ne aducem aminte de acei oameni nevinovați, bătrâni, copii și femei, care au fost înşelați și apoi masacrați în mod barbar. Astăzi și în fiecare an, cinstim memoria victimelor acestui tragic eveniment și a altor atrocități comise de regimul totalitar sovietic.

Să nu uităm niciodată și să păstrăm vie amintirea celor care au suferit în căutarea libertății și a drepturilor fundamentale”, a transmis, luni, senatorul Claudiu Târziu.

Reamintim că luni, 1 aprilie, se împlinesc 83 de ani de când a avut loc masacrul de la Fântâna Albă, localitate aflată atunci pe teritoriul Ucrainei, când peste 3000 de români au fost uciși încercând să treacă granița spre România.

Oamenii aflaseră de la agitatori ai serviciilor sovietice, care au cutreierat satele pe Valea Siretului timp de câteva săptămâni, că în ziua de 1 aprilie se va deschide graniţa şi astfel se vor putea refugia în România, după cum a relatat RostOnline.

Peste 3.000 de români din mai multe sate de pe Valea Siretului au format o coloană paşnică şi s-au îndreptat, la 1 aprilie 1941, spre graniţa cu România, purtând un steag alb cu însemne religioase, icoane şi cruci din cetină. Când s-au apropiat de punctul de graniţă Fântâna Albă, în locul numit Varniţa, grănicerii sovietici au deschis focul şi au tras în plin în ei. Bătrâni, copii, femei au fost seceraţi cu rafale de mitraliere, apoi aruncaţi în gropi comune, unii fiind îngropaţi de vii. Supravieţuitorii au fost urmăriţi, torturaţi şi deportaţi.