Un reactor mic pentru un tun Bechtel mai mic?

Pe locul fostei termocentrale Doicești se va construi prima centrală din lume bazată pe minireactoare modulare (SMR), proiectată de o firmă americană. Amplasamentul a fost vizitat lunea trecută de ambasadoarea SUA, însoțită de ministrul Energiei și de reprezentanți ai firmelor implicate.

Un proiect similar, contractat în statul american Utah, a fost abandonat în noiembrie.

La Summitul Energiei Nucleare organizat la Bruxelles de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și Regatul Belgiei, Iohannis declara joia trecutăcă România intenţionează să devină „lider regional” (!) în domeniul energiei nucleare, „prin implementarea tehnologiei inovatoare a reactoarelor modulare mici, în colaborare cu Statele Unite ale Americii”. Nu e prea clar dacă această opțiune este încă o cocoașă pe care Iohannis, aflat pe picior de plecare, ne-o lasă moștenire pe bugetul țării, sau doar o vorbă în vânt pe placul partenerului strategic.

Proiect abandonat în Utah

Costurile finale ale investiției de la Doicești nu se cunosc. Nu se cunoaște nici prețul la care va fi vândută energia electrică produsă. Câteva lucruri ar trebui luate în seamă. Începând cu motivele pentru care, în toamna trecută, a fost abandonat proiectul similar contractat în Utah, un stat american cu cca 3,338 milioane locuitori.

Firma americană care a promovat proiectul SMR se cheamă NuScale Power. Proiectul din Utah era realizat împreună cu Utah Associated Municipal Power Systems (UAMPS) – un fel de asociație a municipiilor – și prevedea realizarea unei microcentrale nucleare cu putere totală instalată de de 462 de megawaţi, distribuită în şase reactoare modulare de câte 77 Mw. Darea în folosință era prevăzută pentru 2030. Ar fi fost primul proiect SMR care urma să obţină o licenţă de construcţie din partea Comisiei de Reglementare Nucleară (NRC) din SUA.

Numai că, anul trecut, pe 8 noiembrie, compania NuScale a anunțat că renunță la proiect. Acţiunile firmei au scăzut cu 20%, chiar dacă John Hopkins, preşedintele NuScale, declarase că firma va continua să lucreze cu alţi clienţi interni şi internaţionali, sperând să construiască SMR-uri în România, Kazahstan, Polonia şi Ucraina. Deocamdată, doar România a ieșit la înaintare.

Abandonarea proiectului din Utah a fost provocată de faptul că, după semnarea contractelor, a fost anunțată o majorare a costurilor investiționale cu peste 75%, de la 5,3 miliarde dolari în 2020, la 9,3 miliarde dolari anul trecut. În plus, NuScale anunţase și că preţul ţintă pentru energia produsă de centrală va fi de 89 de dolari pe megawatt/oră, cu 53% mai mare decât estimarea anterioară, de 58 de dolari pe MWh.

Aceste schimbări de prețuri au determinat anularea contractului. „UAMPS și NuScale au stabilit de comun acord că încheierea proiectului este cea mai bună decizie, cea mai prudentă pentru ambele părți”, arată un comunicat de la vremea respectivă.

Investiție salvatoare pentru NuScale

În SUA, centralele nucleare existente sunt mai mari și furnizează aproape jumătate din energia generată în America. SMR-urile sunt finanțate doar ca experimente pentru noi aplicaţii.

În Utah, microcentrala modulară urma să fie amplasată în apropiere de Idaho Falls, la Laboratorul Național din Idaho al Departamentului pentru Energie. Începând din 2014, firma NuScale Power a primit de la Departamentul Energiei aproximativ 600 de milioane de dolari pentru proiectarea, acordarea licenţelor şi amplasarea acelui proiect, plus o alocare de încă 1,35 miliarde de dolari pe o perioadă de 10 ani pentru investiția propriu-zisă, sub rezerva alocărilor succesive din partea Congresului.

La anunțarea eșecului din Utah, Ministerul Energiei de la București transmitea cu promptitudine un comunicat prin care asigura partenerul strategic că România are încredere și dorește continuarea proiectului. Această decizie a ferit compania americană de neplăcerile provocate de rateul din Utah. Având în vedere finanțările primite în avans de la guvernul federal, eșecul respectiv ar fi creat firmei NuScale complicații financiare deloc neglijabile. De aceea, continuarea proiectului din România, unic în lume, a fost mare o gură de oxigen pentru NuScale.

În martie 2019, Nuclearelectrica și NuScale semnaseră un Memorandum pentru evaluarea posibilității de construire a unei minicentrale SMR în România.

Pentru a da greutate colaborării, între România și SUA a fost semnat un Acord Interguvernamental în domeniul energiei nucleare, care a fost ratificat de parlament în octombrie 2020. Pe baza acestei înțelegeri, la începutul anului 2021 Nuclearelectrica a primit de la Agenția SUA pentru Comerț și Dezvoltare a SUA (Trade and Development Agency – USTDA) 1,27 milioane de dolari de la USTDA pentru un studiu de evaluare a unor amplasamente posibile pentru microcentrala SMR. Studiul respectiv (cu banii aferenți) a fost încredințat companiei americane „Sargent & Lundy”, cu sediul în Illinois. Rezultatul studiului a fost anunțat în mai 2022, fiind selectat amplasamentul fostei centrale termice de la Doicești.

După sistarea producției, în 2013, cele 40 de hectare de teren pe care se întindea termocentrala, clădiri, construcții speciale, active circulante au fost cumpărate pentru 25,58 milioane de lei cu TVA de European Energy Communication-SRL. Această firmă, deținută de o companie din Cehia, nu a plătit prețul convenit, iar contractul a fost reziliat. Întregul activ a fost preluat de firma Nova Power & Gas, controlată de frații clujeni Simion și Teofil Mureșan, parte a grupului E-Infra.

Odată stabilit amplasamentul, cele trei entități implicate – Nuclearelectrica, NuScale si Nova Power & Gas – au semnat imediat un memorandum privind dezvoltarea proiectului SMR pe acel amplasament.

În septembrie 2022, Nuclearelectrica SA și Nova Power & Gas-SRL au înființat, cu participații egale, firma RoPower Nuclear SA, desemnată compania de proiect pentru realizarea SMR la Doicești.

În octombrie 2022, Agenția SUA pentru Comerț și Dezvoltare (USTDA) a acordat un grant de 14 milioane de dolari către nou înființata RoPower pentru finanțarea unui studiu preliminar de inginerie și proiectare a reactorului SMR. Nici banii din acest grant n-au ajuns în România, studiul respectiv fiind încredințat, cu bani cu tot, firmei NuScale Power, LLC, cu sediul în Oregon.

„NuScale este mândră să beneficieze de sprijinul continuu al USTDA pentru a aduce în România beneficiile unei centrale SMR NuScale, curată și sustenabilă”, afirma John Hopkins, președinte și director executiv al NuScale Power, beneficiara grantului.

Nimeni nu a dezvăluit care va fi costul centralei de la Doicești.Cei de la NuScale susțin că proiectul SMR de la Doiceşti este cu 20-30% mai ieftin decât cel din Utah.

„De ce n-o să fie gata niciodată”

Este un subtitlu dintr-o analiză publicată pe site-ului Greenpeace, din care citez: „Experiența recentă în domeniul construcțiilor din SUA și din Europa nu anunță un succes pentru noile construcții SMR. Cele două proiecte de reactoare EPR (European Pressurized Reactor) de fabricație franceză au depășit cu mult bugetul și programul. Inițial, EPR-ul din Finlanda trebuia să coste 3 miliarde de euro și să fie inaugurat în 2009. În cele din urmă, a început să producă energie electrică în 2023, la un cost de 11 miliarde de euro. O poveste similară există în Franța, unde proiectul EPR de la Flamanville trebuia să înceapă să funcționeze în 2012, la un cost de 3,5 miliarde de euro. În schimb, acesta este încă în construcție, iar costurile au ajuns la 12,4 miliarde de euro, de 4 ori mai mare decât estimarea inițială”.

(https://www.greenpeace.org/romania/articol/8840/marea-problema-cu-reactoarele-nucleare-de-la-doicesti/)

Europa Liberă.org semnalează și unele încurcături pe care compania NuScale Power le-ar avea pe-acasă. Abandonarea proiectului din Utah „vine după ce compania a fost acuzată și de fraude și practici comerciale ilegale într-un alt caz. Iceberg Research, o firmă americană de consultanță de business, a recomandat investitorilor să se îndrepte împotriva NuScale, pe care a acuzat-o că s-ar fi implicat într-un contract fals. Iceberg Research susține că NuScale a prezentat public un contract uriaș în asociere cu furnizorul de servicii de centre de date blockchain Standard Power. Afacerea vizează o capacitate proiectată de 1.848 megawatt oră (MWh), estimată la o valoare de 37 de miliarde de dolari. Conform Iceberg Research, acest contract ar avea zero șanse să fie executat, deoarece Standard Power nu are banii necesari. În același document este pusă la îndoială și capacitatea tehnică a NuScale de a instala o capacitate de aproape 2.000 de MWh”. (https://romania.europalibera.org/a/centrala-nucleara-doicesti/31917155.html).

Niciuna dintre firmele implicate în proiectul de la Doicești nu a dezvăluit care va fi costul final al centralei de la Doicești și la ce preț va fi furnizată energia electrică produsă.

Deocamdată, pe-afară e vopsit gardul. Dna ambasador Kathleen Ann Kavalec anunța la Doicești că „Banca EXIM a SUA și Corporația Financiară pentru Dezvoltare Internațională a SUA s-au angajat să finanțeze cu 3 miliarde de dolari și, respectiv, 1 miliard de dolari, pentru a asigura succesul acestui proiect SMR”. Finanțare, adică credit, nu donație…

Cei de la NuScale pretind că proiectul SMR de la Doiceşti ar fi cu 20-30% mai ieftin decât cel din Utah, iar durata de viaţă ar fi de peste 60 de ani, de la punerea în funcţiune planificată pentru finalul actualului deceniu.

Bulgarii preferă reactoarele mari

La Doicești duduie buldozerele. La demolări cred că suntem campioni mondiali. Șantierul a fost vizitat lunea trecută de personaje ilustre: ambasadoarea SUA în România, Kathleen Ann Kavalec; ministrul Energiei, Sebastian Burduja; directorul general al Nuclearelectrica, Cosmin Ghiţă; CEO RoPower, Melania-Simona Amuza; Deputy Group CEO E-Infra, Gianina Pelea.

Discursurile au fost înălțătoare. „Împreună, putem face din Doicești o stea strălucitoare (!) în constelația generării de energie fără carbon. Experiența a demonstrat că tehnologia americană NuScale utilizată în cadrul proiectului este sigură”, spunea doamna ambasador. Omițând că, la Doicești fiind prima centrală de acest fel din lume, nu există acea „experiență” care să demonstreze siguranța tehnologiei respective.

„Oricât de mult ar dori unii să ne abată sau să pună sub semnul întrebării dacă își fac cu adevărat temele, dacă sunt onești, dacă respectă parcursul occidental al României, vor fi corecți în a spune că este singura tehnologie certificată de cel mai strict reglementator din lume, Nuclear Regulatory Commission”, spunea și ministrul Sebastian Burduja, având în spate drapelul SUA.

„Centrala va avea o putere instalată 462 Mw (aprox. 65% din puterea unui reactor nuclear CANDU de la Cernavodă) și va putea alimenta 46.200 case, de exemplu, dacă luăm în considerare un consum mediu de 10 kw/casă. Va avea 193 de angajați permanent și va genera 1.500 de locuri de muncă în construcții și 2.300 de locuri în producție. Prin punerea ei în funcțiune, România nu va mai genera emisii de 4 milioane de tone de CO2/an”, preciza Cosmin Ghiță, directorul general al Nuclearelectrica. El a menționat că proiectul se află în prezent în fază incipientă, este făcut studiul de prefezabilitate şi urmează cel de fezabilitate.

La sud de Dunăre, parlamentul Bulgariei a ratificat săptămâna trecută un acord cu Statele Unite pentru construirea a două noi reactoare la centrala nucleară de la Kozlodui, cu o putere instalată de 1.000 de Mw fiecare.

Dincoace de Dunăre, mai la deal de Târgoviște, noi ne luptăm pentru o minicentrală nucleară care produce cât un punct termic din Berceni, dar costă jumătate din prețul a două reactoare nucleare construite la bulgari, cu o putere însumată de aproape 5 ori mai mare.

Se prefigurează la Doicești un tun Bechtel ceva mai mic?