Marcele, zi drept: ai jucat la bursă tu sau apropiații tăi?

După o lună în care Marcel Ciolacu și miniștrii săi au inundat spațiul public din România cu informația că vom pierde sigur procesul Roșia Montană cu firma canadiană Gabriel Resources, seara trecută, asemenea unui cavaler pe cal alb, același Marcel Ciolacu ne-a anunțat că am câștigat.

Asemenea altor povești de tristă amintire pentru poporul român din ultimii 34 de ani în care PSD și PNL au apărut pe cai albi și aceasta este cusută cu ață albă.

În cazul acesta miroase a trădare de țară cu speculații la bursă pe bază de aur.

Sigur, voi fi din nou acuzat că sunt conspiraționist, că nu mă bucur că România a câștigat acest proces. Sunt obișnuit cu astfel de etichete, însă adevărul trebuie să iasă la lumină după un proces care a durat ani buni și de pe urma căruia au profitat doar politicienii care s-au aflat la putere în tot acest timp, de la Băsescu, până la Ponta, Cioloș, iar acum Ciolacu și Iohannis.

Despre speculațiile legate de acțiunile „Roşia Montană Gold Corporation” la Bursa din Toronto s-a tot scris în România încă din 2012, atunci când Băsescu era unul dintre cei mai fanatici susținători ai proiectului. Desigur, un asemenea scenariu este greu de dovedit de orice persoană fizică, însă instituțiile abilitate ale statului român, în speță SRI, ar putea să spună dacă există un asemenea raport și, dacă el există, atunci să fie desecretizat!

Vă aduc aminte doar atât: în 2013, senatoarea PSD de la vremea respectivă, Ecaterina Andronescu, spunea că în cazul Roșia Montană Gold Corporation este vorba în principal de „o speculaţie pe bursă, şi nu de extragerea minereului”, lucru întărit tot la acel moment de actualul Avocat al Poporului, Renate Weber, care arăta că „declararea zonei ca fiind monoindustrială a permis companiei să crească pe bursă”.

Mecanismul este unul simplu și îl cunoaște aproape oricine:

1) cumperi acțiunile când valoarea lor este scăzută – de obicei într-o perioadă de acalmie și fără orizont cu privire la procesul cu Gabriel Resources (să zicem începând cu iulie anul trecut, atunci când prețul acțiunii se stabilizează undeva în jur de 0,4 dolari canadieni/acțiune până pe 31 ianuarie 2024, când atinge pragul de 0,45 dolari canadieni/acțiune);

2) apoi vinzi în momentul în care prețul acțiunilor a atins un plafon maxim (maximul prețului/acțiune în cazul Gabriel Resources a fost de 0,87 dolari canadieni/acțiune și a fost atins pe 7 martie 2024, cu o zi înainte de anunțul deciziei tribunalului arbitral).

Orice investitor sănătos la cap și care joacă la bursă în mod constant cumpără cu preț mic înainte de un astfel de eveniment, așteaptă o creștere sănătoasă, dar vinde întotdeauna înainte de evenimentul așteptat, tocmai pentru a evita orice surpriză! Adică, toți cei care acționau normal la bursă au vândut acțiunile Gabriel Resources pe 7 martie, cu un profit de 100% sau de 200%, nimeni nu aștepta rezultatul arbitrajului!

Ceea ce este cu adevărat surprinzător este că aproape nimeni din presă nu a reacționat pe acest subiect, având în vedere că despre speculațiile la bursă cu proiectul Roșia Montană s-a discutat încă din 2012. Aproape nimeni nu a stat să verifice faptul că, în 2012, când Traian Băsescu dădea în continuu mesaje în favoarea proiectului de la Roșia Montană acțiunile companiei creșteau, iar apoi, în 2013, după declarațiile premierului de la vremea respectivă, Victor Ponta, acțiunile Gabriel Resources s-au dus în cap.

Din graficul evoluției acțiunilor Gabriel Resources la Bursa din Toronto din 2012 se poate vedea foarte clar modul în care declarațiile oficialilor au influențat direct prețul acestora.

Ce nu apare în grafic este faptul că pe 3 septembrie 2013 acţiunile Gabriel Resources au scăzut cu până la 17% la Bursa din Toronto în urma protestelor din România faţă de proiectul de exploatare a aurului de la Roşia Montană. De asemenea, pe 9 septembrie 2013 acţiunile Gabriel Resources s-au prăbuşit cu până la 70% la bursa din Toronto după ce premierul Victor Ponta a declarat că soluţia pentru proiectul Roşia Montană este respingerea în regim de urgenţă la Senat, apoi la Cameră.

Ce putem înțelege de aici? Că jocurile erau făcute și că nu mai era nevoie să se mențină un nivel ridicat al acțiunilor.

Cum a speculat Guvernul Ciolacu procesul Roșia Montană pe bursă?

Acum să revenim în zilele noastre. Evident că, având în vedere tot acest istoric, nu ai cum să treci cu vederea următoarele întrebări: oare a fost o campanie pentru ca grangurii pesediști să facă bani pe bursă?

De ce spun asta? Pentru că, în mod inexplicabil și fără a avea vreo informație din dosar, premierul Ciolacu anunță din senin pe 31 ianuarie că România va pierde procesul Roșia Montană cu Gabriel Resources. Imediat presa internă și internațională este inundată de această informație și, așa cum s-a întâmplat și în 2012 – 2013, acțiunile Gabriel Resources au explodat: de la 0,45 dolari canadieni/acțiune pe 31 ianuarie 2024 la 0,87 dolari canadieni/acțiune pe 7 martie 2024!

Un lucru care trebuie menționat este următorul: în perioada martie-august 2023 s-au acumulat câteva zeci de milioane de acțiuni, cu medii de tranzacționare zilnice de până la 800 000 acțiuni, după care intervine o acalmie până pe 31 ianuarie!!!

După declarația lui Ciolacu din 31 ianuarie, chiar de pe 1 februarie, au început tranzacții zilnice de multe sute de mii de acțiuni și cu un vârf de aproape 1 milion de acțiuni în ziua de 7 martie! Adică în ziua în care așteptam cu toții decizia.

Pentru a clarifica puțin lucrurile: nimeni nu ar fi putut avea cunoștință despre rezultatul arbitrajului ICSID până la data oficială de 8 martie, astfel încât toate zvonurile privind pierderea arbitrajului și obligația de a plăti miliarde de dolari erau de fapt false!!!

Așadar, guvernul condus de Ciolacu nu ar fi putut nicidecum să știe ce decizie vor lua pe 8 martie cei trei arbitri!

Haideți să ne imaginăm următorul scenariu: Marcel Ciolacu, Klaus Iohannis, Nicolae Ciucă – nu ei direct ci prin interpuși – și apropiați ai acestora care gravitează în jurul PSD și PNL dețin un număr semnificativ de acțiuni la Gabriel Resources. Desigur, acest lucru nu poate fi dovedit așa ușor. Dar să mergem pe acest scenariu: tot acest grup ar fi beneficiat de fluctuațiile de la Bursa din Toronto, iar pe data de 7 martie ar fi dat marea lovitură.

Întrebarea legitimă este următoarea: au tranzacționat Ciolacu, Iohannis, Ciucă sau apropiații lor acțiuni în această perioadă?

A doua întrebare, care se leagă de prima: cine au fost speculatorii de pe bursă din această perioadă? Au ei vreo legătură cu reprezentanții PSD și PNL?

Aceste întrebări nu pot rămâne fără un răspuns, pentru că ele sunt cele mai importante întrebări din aceste zile!

În momentul în care pui cap la cap toate informațiile, când derulezi evenimentele din ultimele săptămâni și luni, tot acest joc al declarațiilor făcute de guvernanți devine unul coerent și începem să înțelegem comportamentul guvernat de haos al autorităţilor de la București. Tu, ca premier al României, poți să influențezi modul în care fluctuează acțiunile Gabriel Resources la Bursa din Toronto, așa cum Traian Băsescu o făcea în 2012.

Din 2004 militez activ pentru Roșia Montană și nu mi-am schimbat opiniile după ce am intrat în 2019 în politică după cum puteți vedea și în poze (ultimele din 2023).

Da, au fost 100% speculații pe bursă, implicare a lui Soroș în proteste, corupție la cel mai înalt nivel. Dar au mai fost și români demni. Iar numele acestora – Călin Caproș, Eugen David, Zeno Cornea, Sorin Jurcă și alții – merită trecute în cartea de AUR a demnității acestui popor.

Nu noi am salvat Roșia Montană, ci Roșia Montană ne-a salvat pe noi!