Ce au în comun Marcel Vela și Traian Băsescu!? SECURITATE

Cetăţenii care au încercat în aceste zile să acceseze, pe site-ul CNSAS, pagina pe care sunt afişate adeverinţele emise de instituţie, adică actele administrative care atestă dacă o persoană a colaborat sau nu cu fosta Securitate ceauşistă, sau dacă a deţinut calitatea de lucrător al temutei instituţii, au avut surpriza să constate că pagina nu funcţionează.

Aşadar, niciuna dintre adeverinţele postate de CNSAS începând din 25.05.2018 nu mai poate fi consultată până la 01.04.2024, iar miza este una mare: potrivit legii, adeverinţele de necolaborare sau neapartenenţă la Securitate pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data publicării pe site. Contestarea pe care legală a unei adeverinţe, de către orice persoană fizică sau juridică din România, depinde însă de accesarea ei – ceea ce nu poate fi consultat nu va fi nici atacat în contencios administrativ. Aşadar, blocarea consultării adeverinţelor generează o situaţie juridică cel puţin bizară.

Ei bine, dacă adeverinţele ca atare nu mai pot fi accesate, ceea ce poate fi consultat este lista cu numele persoanelor verificate de CNSAS. Iar printre ele apare şi un nume sonor: Marcel Vela, fostul ministru de Interne, care pe vremea pandemiei apărea marţial, în geacă de piele, ca să ne anunţe noi restricţii sau, după caz, să ne spună emoţionat cum l-a adoptat el pe bietul căţeluş Max, găsit la groapa de gunoi.

site CNSAS

Cum fostul ministru de Interne candida pentru o funcţie publică (membru în Consiliul Judeţean Caraş Severin), CNSAS a reverificat din oficiu relaţia sa cu Securitatea ceauşistă. Şi, ce să vezi, surpriză. Bărbatul cu geacă de piele, care salva bieţi căţei vagabonzi, a scris note informative la Securitate, organ represiv care îi toca în bătăi pe oponenţii regimului şi ai lui Ceauşescu. De bunăvoie şi neobligat de nimeni. Concret, iniţial a scris o primă notă informativă, din „proprie iniţiativă”, după care a fost şi recrutat. Cel puţin aşa consemnează într-o notă ofiţerul de Securitate care l-a recrutat pe Vela. CNSAS a decis însă, aproape în unanimitate – o singură persoană s-a opus, cercetătoarea Germina Nagâţ, care a şi redactat o opinie separată – că, deşi a turnat, Vela nu e colaborator al fostei Securităţi.

Motivul? Vela – al cărui nume de cod a fost ”SMENA” – nu ar fi raportat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, aceasta fiind, potrivit legii, condiţia necesară pentru ca o persoană să fie declarată colaborator al Securităţii. Din puţinele documente găsite (puţine fiindcă dosarul de reţea al lui Marcel Vela a ars la Revoluţie, când arhiva Securităţii din Caransebeş a luat foc) reiese că Vela turna persoane care foloseau săpun şi spray străin, consumau băuturi alcoolice străine etc. Cu alte cuvinte, delaţiune joasă.

Dar să torni pe cineva pentru relaţii cu străinii punea automat pe radarul Securităţii persoana turnată, declanşând supravegherea informativă. Iar de la supraveghere la reţinere şi eventual bătăi, cum doar Securitatea ştia să administreze, nu e distanţă mare. Mai mult, despre unul dintre cei turnaţi, Vela nu se rezumă să semnaleze că preferă băuturile străine, ci remarcă faptul că respectivul crede că tot ce e românesc e de proastă calitate. Cu alte cuvinte, denigrează realizările regimului ceauşist, regim în care noi ne “scăldam” în bunăstare şi belşug. Nemaivorbind că informaţiile legate de folosirea unor produse occidentale ofereau Securităţii şi cunoscutul şi larg uzitatul pretext de încadrare a faptei la ”drept comun” (pentru “speculă” sau “operaţiuni cu mijloace de plată străine”) tocmai bun pentru o anchetă politică sub acoperirea Miliţiei.

În pofida acestor aspecte, Colegiul CNSAS a decis că Marcel Vela n-a fost colaborator al Securităţii. Trebuie precizat însă faptul că, aşa cum a subliniat Germina Nagâţ, în alte cazuri asemănătoare CNSAS s-a adresat instanţei de contencios, cu propunerea de a se constata calitatea de colaborator a persoanelor respective, şi a avut câştig de cauză.

Decizia de necolaborare a fost luată în şedinţa din 22.11.2023, însă a fost făcută publică abia la începutul lunii februarie. Iar acum textul adeverinţei nu mai poate fi accesat pe site.

Intervievată de Epoch Times pe subiectul Marcel Vela, Germina Nagâţ, singura membră a Colegiului care a făcut opinie separată, s-a declarat revoltată de decizie, mai ales că şi departamentul Juridic al CNSAS a dat aviz de trimitere în instanţă. Cu alte cuvinte, Direcţia Juridică a recomandat ca instanţa să fie cea care, pe baza dovezilor furnizate de instituţie, să decidă dacă Marcel Vela a fost sau nu colaborator al fostei Securităţi.

Mai merită reamintit că, potrivit Recorder, la ani după Revoluţie, în 2005, după ce Marcel Vela a ajuns primar, Ilie Jurcă – fost ofiţer de Securitate al cărui nume apare pe dosarul de recrutare a lui Vela – a fost numit director al Corpului de Gardieni Publici Caransebeş şi mai apoi administrator al firmei POL-COM, deţinută de municipalitate şi însărcinată cu paza mai multor obiective din oraş.

„Mi-a adus aminte de situaţia în care s-a aflat Rodica Stănoiu, fosta ministră a Justiţiei, care l-a numit pe fostul ei ofiţer de legătură de la Securitate Marian Ureche, şef al SIPA la începutul anilor 2000. Relaţia asta dintre un informator şi ofiţerul de legătură pare să fi fost, în unele cazuri, un fel de ‘legământ pe viaţă‘, fiindcă iată, unii sunt aşa de legaţi de foştii lor ofiţeri de legătură încât simt nevoia să-i aibă cumva prin preajmă şi la decenii după ce regimul comunist a căzut. Şi cred că asta spune multe despre societatea în care trăim”, a comentat Germina Nagâţ situaţia.

Redăm principalele declaraţii ale Germinei Nagâţ

Reporter: Cum vă explicaţi faptul că s-a luat decizia că dl Vela nu a avut calitate de colaborator al Securităţii pe motiv că nu a furnizat date decât despre relaţii cu străinii, şi nu despre atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, în condiţiile în care, în cazuri similare, s-au luat decizii contrare?

Germina Nagâţ: N-am nicio explicaţie raţională la situaţia asta, pur şi simplu ăsta a fost votul. Fiecare membru al Colegiului răspunde pentru propria decizie. Argumentul a fost, în esenţă, faptul că linia de muncă pe care a fost folosită sursa ”SMENA” – şi anume, contraspionajul – ar crea o circumstanţă care anulează caracterul de denunţ al unor atitudini contrare regimului comunist, chiar dacă în alte situaţii similare s-a judecat invers.

Mie mi s-a părut un sofism, şi mi se pare în continuare un sofism, pentru că persoana care a fost suspectată de spionaj nu era câtuşi de puţin spion. Suspiciunea de spionaj s-a şi infirmat, după 2 ani de urmărire informativă, lucru consemnat foarte clar în dosar. Dacă ar fi fost vorba despre o activitate reală de culegere de informaţii, am fi putut vorbi despre o circumstanţă atenuantă pentru sursa ”SMENA”, circumstanţă care împiedica încadrarea sa în definiţia juridică a colaboratorului. Dar n-a fost cazul. Persoana despre care e vorba în nota informativă olografă semnată ”SMENA”, documentul cel mai important din dosar, nu a fost nicio clipă spion. Am explicat asta pe larg şi în opinia separată. Din aceleaşi considerente, Direcţia Juridică a dat un aviz de trimitere a cazului în instanţă. Şi trebuie să subliniez aici că Direcţia noastră juridică este foarte prudentă şi nu dă uşor un aviz de trimitere în instanţă, pentru că, dacă pierdem procesul, plătim. Şi plătim din bani publici.

Reporter: Ce a presupus munca de documentare în cazul Vela? Cum a fost analizat cazul?

Germina Nagâţ: A fost un caz greu, foarte complex, pe care colegii de la Direcţia Investigaţii l-au tratat cu multă atenţie. Dificultatea vine din faptul că investigaţiile au plecat practic de la nimic, dosarul personal al dlui Vela nu mai există, a fost distrus la Revoluţie. Nu a fost vorba nicio clipă, cum s-a insinuat în unele momente, de o atenţie mai mare care s-ar fi dat cazului din cauza importanţei funcţiei dlui Vela. Nici pomeneală! S-a lucrat cu aceeaşi grijă ca întotdeauna în cazuri similare, iar prudenţa a fost maximă tocmai datorită absenţei dosarului personal. De aceea s-a şi apelat la expertiza grafică, dar nu e nici pe departe singurul caz în care s-a făcut o astfel de expertiză. Pe scurt, a fost un caz greu, tratat de colegii de la Investigaţii şi Juridic cu toată atenţia. A fost lucrat impecabil, în opinia mea! Să porneşti o investigaţie de la un dosar distrus, adică să porneşti de la zero, şi să reconstitui din dosarele altora dovezile unei relaţii cu Securitatea, dovezi care să mai fie şi olografe, aşa cum impun procedurile juridice, este o performanţă profesională pentru care colegii de la Investigaţii merită felicitări! Şi nici pentru cei de la Juridic n-a fost uşor să valorifice probele aşa încât să propună Colegiului un aviz pozitiv.

Din păcate, munca asta extrem de valoroasă din CNSAS atrage atenţia publică doar atunci când sunt vizate nume răsunătoare. Există însă în fiecare an un raport de activitate, postat pe site-ul instituţiei, cu numele tuturor persoanelor verificate pentru care s-a decis trimiterea cazului în instanţă, pentru constatarea calităţii de colaborator sau de lucrător. Şi puteţi vedea acolo nume de persoane care au candidat la primării de prin ţară, în localităţi mici, de exemplu. CNSAS nu se ocupă doar de ”nume mari”, nu vânează nimeni celebrităţi, verificările se fac în ordinea prevăzută de lege sau în ordinea în care vin cererile. Se lucrează cu aceeaşi unitate de măsură şi cu aceeaşi procedură, indiferent că e vorba de un candidat pentru Parlament sau la alegerile locale.

Reporter: De-a lungul activităţii dvs. aţi mai remarcat situaţii similare, în care s-au dat decizii de necolaborare cu Securitatea în condiţiile în care persoanele respective dăduseră informaţii? Mă refer la cazuri pe acelaşi calapod cu cel al dlui Vela, cazuri de politicieni sau persoane în funcţii importante?

Germina Nagâţ: Astfel de situaţii au fost foarte rare. De pildă, din colegiile trecute îmi amintesc câteva speţe pe care eu, din postura de funcţionar public la Direcţia Investigaţii, le-am considerat soluţionate greşit. Adică, în opinia mea, ar fi fost mult mai firesc să fie încadrate în categoria colaboratorilor. Un nume celebru şi un caz foarte dezbătut la momentul respectiv a fost cel al lui Corneliu Vadim Tudor. Dacă vă mai amintiţi, în octombrie 2004, când Vadim Tudor a fost verificat, în Colegiu s-a dat un vot la balotaj, de 4 la 4 – pe atunci Colegiul funcţiona doar cu 8 membri din 11, fiindcă cei 3 membri propuşi de PSD au stat ”în grevă” vreo doi ani şi n-au participat la şedinţe. Şi, pentru că la vremea respectivă legea permitea acest lucru, votul preşedintelui CNSAS a cântărit dublu, iar Corneliu Vadim Tudor a primit o adeverinţă de necolaborare, în loc să fie declarat colaborator al Securităţii, ca poliţie politică. În urma acestei decizii, dl Andrei Pleşu a demisionat din Colegiu, în semn de protest. A fost un caz zguduitor pentru imaginea CNSAS.

Au mai fost şi alte situaţii în care votul a balansat, adică la un vot diferenţă o persoană a primit o adeverinţă că nu a colaborat cu Securitatea. Cazul lui Gelu Voican Voiculescu, de pildă, a fost unul de genul ăsta, s-a dat o adeverinţă de necolaborare cu Securitatea la un vot diferenţă. Însă iniţierea unei acţiuni în constatare, adică trimiterea unui caz în instanţă, în acest Colegiu s-a decis aproape întotdeauna în unanimitate. Deci, nu apar des astfel de situaţii – ceea ce e foarte bine – dar pe de altă parte, atunci când se întâmplă trebuie să le privim cu multă atenţie, pentru că merită.

E normal să existe opinii diferite în Colegiu, mai ales când speţele sunt complicate. E normal să ai o dezbatere serioasă şi o interpretare foarte atentă şi precaută. Însă atunci când Direcţia Juridică e de părere că acţiunea are şanse în instanţă, când are curajul şi are argumente s-o susţină, când avizul e bine întemeiat şi mai există şi numeroase precedente pe care le putem folosi în instanţă, e foarte frustrant să vezi o adeverinţă de necolaborare la finalul numărării voturilor. De asta am simţit nevoia să fac opinie separată, ca să explic de ce am considerat corect avizul Direcţiei Juridice şi de ce am votat pentru trimiterea documentelor la Curtea de Apel. Nu pentru că dl Vela este un nume important în viaţa politică sau pentru că e afiliat unui anumit partid.

Reporter: Cum a fost votul în cazul Vela?

Germina Nagâţ: Noi suntem 10 în Colegiu, ne lipseşte un membru încă de la începutul anului 2020. Nu mai avem un reprezentant al Preşedinţiei. Unul dintre membri nu a fost prezent, dl Adrian Cioflâncă nu era în ţară, deci am fost 9. Eu am votat pentru trimiterea cazului în instanţă, restul au votat pentru adeverinţă.

Reporter: Am constatat o anomalie pe site-ul CNSAS: adeverinţele – inclusiv cea a dlui Vela – nu pot fi consultate. Cum vă explicaţi?

Germina Nagâţ: Am fost anunţaţi despre asta miercuri, în şedinţa de Colegiu din săptămâna în care s-a postat adeverinţa domnului Vela. Motivul a fost că s-ar fi constatat că nu se respectă un anumit articol din GDPR, cel care presupune obligaţia de a proteja semnătura preşedintelui CNSAS pe toate adeverinţele. Noi n-am avut până acum niciun incident legat de prezenţa semnăturilor olografe pe documentele de pe site. Nu ştiu ce a precipitat lucrurile chiar în săptămâna în care s-a postat respectiva adeverinţă dar, în fine, motivul legal există. Înţeleg că termenele de contestare a adeverinţelor publicate recent şi care în mod normal ar putea fi contestate doar în primele 30 de zile se prorogă. Dar, într-adevăr, e puţin bizar că după 6 ani de postare fără nicio problemă dintr-o dată devine urgentă blocarea butonului ”adeverinţe”. Însă n-aş vrea să speculez.

Legea spune că orice adeverinţă emisă de CNSAS poate fi contestată cu titlu gratuit la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data publicării pe site. Deci, oricine e nemulţumit de textul unei adeverinţe – şi se poate întâmpla să fie nemulţumiţi chiar şi titularii acestor acte administrative – o poate contesta.

Adeverinţa dlui Vela nu poate fi consultată în acest moment, însă după unele opinii juridice – care sper să fie corecte – termenul de 30 de zile se va socoti din momentul în care ea va deveni accesibilă.

Reporter: Revenind la notele informative date la Securitate, ce se întâmpla dacă erai turnat că întreţii relaţii cu străinii?

Germina Nagâţ: Aici e partea complicată a speţei despre care vorbim. Relaţiile cu străinii erau foarte strict reglementate în timpul regimului comunist şi din acest motiv relaţiile neoficiale, adică relaţiile care nu erau controlate de autorităţi, deveneau suspecte. Persoana interesată să cultive genul ăsta de contacte cu străinii era bănuită fie că urmărea să plece din ţară şi îşi aranja în felul ăsta ”evaziunea” (ăsta era termenul folosit de Securitate pentru transfugi) fie că avea alte interese care erau contrare intereselor regimului. De pildă, să spună cum se trăia în România, să comenteze nivelul de trai, situaţia politică şi aşa mai departe, adică exact ceea ce propaganda lui Ceauşescu voia să împiedice, cu orice preţ. De asta orice comunicare liberă cu un cetăţean străin era interzisă, fiindcă punea în pericol toate tezele propagandei oficiale. Şi de asta o asemenea semnalare la Securitate avea consecinţe, uneori grave, asupra persoanei care încerca să comunice liber cu un străin. Am explicat lucrurile cât am putut de bine în opinia mea separată, citând din vreo zece hotărâri ale Înaltei Curţi – dar puteam să citez din mai multe! – care au fost exact în sensul acestei interpretări: denunţarea relaţiilor neoficiale cu străinii este similară denunţării unei atitudini potrivnice regimului comunist. Cum am spus, o persoană semnalată la Securitate cu un astfel de comportament era imediat pusă sub supraveghere. Că era o supraveghere de mai lungă sau de mai scurtă durată, nu contează, câtă vreme înseamnă punerea sub urmărire.

Reporter: Un aspect semnalat de Recorder este faptul că pe presupusul document de recrutare al lui Marcel Vela apare numele locotenentului de Securitate Ilie Jurcă. În 2005, după ce Marcel Vela a ajuns primar, un anume Ilie Jurcă, fost ofiţer de Securitate, a ajuns director al Corpului de Gardieni Publici Caransebeş şi ulterior administrator al firmei POL-COM, deţinută de municipalitate şi însărcinată cu paza mai multor obiective din oraş. Cum vedeţi această numire?

Germina Nagâţ: Nu mă surprinde câtuşi de puţin. Mi-a adus aminte de situaţia în care s-a aflat Rodica Stănoiu, fosta ministră a Justiţiei, care l-a numit pe fostul ei ofiţer de legătură de la Securitate Marian Ureche, şef al SIPA la începutul anilor 2000. Relaţia asta dintre un informator şi ofiţerul de legătură pare să fi fost, în unele cazuri, un fel de ”legământ pe viaţă”, fiindcă, iată, unii sunt aşa de legaţi de foştii lor ofiţeri de legătură încât simt nevoia să-i aibă cumva prin preajmă şi la decenii după ce regimul comunist a căzut. Şi cred că asta spune multe despre societatea în care trăim.

Referitor la faptul că după ce Marcel Vela a ajuns primar, un anume Ilie Jurcă – numele fostui ofiţer de Securitate care apare pe presupusul document de recrutare a lui Vela – a ajuns director al Corpului de Gardieni Publici Caransebeş şi mai apoi administrator al firmei POL-COM, contactat de Recorder, Ilie Jurcă a admis că a lucrat la Securitate înainte de 1989, dar a susţinut că n-a avut niciun fel de relaţii cu fostul ministru de Interne, presupusa recrutare a acestuia fiind doar „o speculaţie cu miză politică”.

Nici Marcel Vela nu admite să fi avut vreo legătură cu fostul angajat al Securităţii, scria în 2020 Recorder: „Într-un oraş mic, te ştii cu oamenii pentru că îi vezi pe stradă, dar pe Ilie Jurcă l-am cunoscut abia când am ajuns la primărie. Eu, oricum, ştiam mai mult din Miliţie decât din Securitate”, a susţinut Vela. Liberalul a acuzat o înscenare: „Îi aparţine generalului Stepan, fost comandant SRI în primii ani de după Revoluţie. El avea la el în bibliotecă mai multe astfel de cartoteci necompletate, iar în 2000 le-a completat cu numele contracanditaţilor partidului pe care îl susţinea. SRI chiar a dat un comunicat în iunie 2000 că fişele nu există”. E vorba de generalul de brigadă Teodor Stepan, decedat în 2011, fost şef de cabinet al lui Sorin Frunzăverde.