Mentalitatea de slugă

Ziua Națională a României e la 1 decembrie. Sărbătorim Ziua Națională la  1 Decembrie pentru că la 1 decembrie 1918 românii au  făcut Marea Unire. Adică România de astăzi plus Republica Moldova de astăzi plus sudul Basarabiei plus nordul Bucovinei și Ținutul Herței. În prezent Republica Moldova este un stat independent, iar sudul Basarabiei, nordul Bucovinei și Tinutul Herței se află în componența Ucrainei. Toate aceste teritorii străvechi românești au fost furate de URSS după cel de-al Doilea Război Mondial. În 1992 Ucraina a devenit stat independent și a moștenit o parte a acestor teritorii furate, respectiv sudul Basarabiei, nordul Bucovinei și Ținutul Herța.

Cu toate acestea, noi sărbătorim Ziua Națională pe 1 decembrie. Înseamnă că suntem revizioniști? Nu, sărbătorim ziua în care toți românii au fost pentru prima dată în istorie  împreună și cu speranța că vom fi din nou împreună.

Adică exact ce a spus și Claudiu Târziu, președintele CNC al AUR, cu ocazia aniversării a 165 de ani de la Unirea Principatelor Române:

„Noi la 1859 am făcut primul pas către suveranitate, dar nu am fost cu adevărat suverani. Noi abia după războiul de independență ne-am căpătat suveranitatea ca stat. Și ne-am descurcat vreme de niște zeci de ani. A fost primul pas și a fost cel mai important, unirea principatelor. Fără asta nu se putea. Dar vreme de câteva zeci de ani ne-am descurcat între imperii, încercând să obținem această suveranitate.

Astăzi istoria ne pune iar într-un context, în care marile imperii se luptă între ele. Noi suntem la răscruce de vânturi ca de obicei și trebuie să ne descurcăm cu aceste mari imperii, pentru a ne obține suveranitatea sau pentru a ne păstra și a o întregi. Nu vom fi suverani cu adevărat decât după ce vom reîntregi statul român în granițele lui firești. Basarabia nu poate fi uitată. Ea trebuie să vină acasă. Bucovina de Nord nu poate fi uitată, sudul Basarabiei nu poate fi uitat, ținutul Herța, Transcarpatia, tot ce a fost și este al națiunii române trebuie să se întoarcă în granițele aceluiași în stat. Acesta e idealul pe care nu avem voie să îl uităm, să-l igonărm sau asupra căruia să tăcem.”

Imediat a fost acuzat de revizionism și a fost etichetat în toate felurile: „extremist”, „tembel”, „idiot util” etc. pentru că a spus adevărul. Faptul că a spus adevărul e clar și pentru acuzatori. Acest lucru e evident pentru că nu e nici o problemă să militezi pentru unirea României cu Republica Moldova, problema e doar atunci când cineva îndrăznește să amintească de celelalte teritorii românești furate de URSS, făcute cadou Republicii Sovietice Socialiste Ucraina și aflate acum în componența Ucrainei. Tuturor acestor acuzatori le e frică să nu-și supere stăpânii ideologici. Se comportă exact ca slugile care depind de stăpânul lor pentru a supraviețui, de aceea fac totul pentru a-și mulțumi stăpânul, chiar și atunci când ce trebuie să facă pentru a-și mulțumi stăpânul e în contradicție cu adevărul, cu realitatea, cu interesele sale sau cu ce crede în adâncul sufletului.

Un exemplu recent de ce înseamnă și cum se manifestă un individ cu mentalitate de slugă e așa zisa acceptare a României în spațiul Schengen, atunci când condițiile umilitoare acceptate pentru a rezolva ceva ce nu era o problemă au fost prezentate ca o mare izbândă . Schengen-ul aerian și maritim nu era o problemă pentru că nu la vămile aeriene sau maritime stau românii cu orele la coadă, ci la cele terestre.

Sunt aceeași care acum luptă pentru interzicerea ca în școlile din România să se învețe despre rezistența anticomunistă, sunt aceeași care vor să-l interzică pe marele poet Radu Gyr, sunt noii comisari sovietici, acum în slujba noilor stăpâni, cei cu corectitudinea politică, cei cu identitatea de gen, cei cu ID-ul digital, cei cu certificatele de carbon, cei cu orașele de 15 minute etc.

Slugi cu cei mari și/sau puternici, zbiri cu cei mici și/sau slabi.

Spre deosebire de ei, noi suntem urmașii celor ca brazii care câteodată s-au frânt, dar niciodată nu s-au indoit. Și de aceea vom spune adevărul chiar și atunci când acesta le supără stăpânii.